Nu mai e timp!

Nu mai e timp pentru regrete,
Nici pentru întrebări indiscrete,
Sunt rupte zeci de aripi de egrete,
Sunt prea multe mistere și secrete;
Încearcă să ștergi cu un burete tristețea
Doar știi că bătrânețea stă la pândă,
Moartea-și poate face apariția

Într-o secundă.

Nu mai e timp de vorbă lungă
Căci viața trece cât ai clipi,
Nori cenușii, pe cer sunt destui,
Când e frig afară
Nu poți să bați la poarta orișicui,
Nimănui nu prea îi pasă
Dacă ai pâine pe masă,
Dacă ai plapumă, sau pătură groasă
Să te-nvelești în prag de iarnă.

Nu mai e timp, sună o goarnă,
În curând se va trage semnalul de alarmă,
E larmă în lume, pe tot pământul,
Plouă, ninge, bate vântul,
Mările-s învolburate,
Izvoarele cu Apă Vie sunt poluate.

Nu mai e timp, Clopotul Dreptății bate,
Trezește-te la realitate,
Șterge de pe listă viitoarele-ți păcate,
Bucură-te de libertate cât mai poți,
Nu încălca juraminte, nu rupe peceți,
Nu trimite săgeți în inimi nevinovate.

Nu mai e timp de jocuri inventate
La un pahar de vin,
Ramuri de măslin încă se găsesc
Acolo unde spinii urii nu cresc;
Mai e timp de un "Te iubesc" sincer,
Spus din toată inima,
Nu lăsa Cortina Uitării să cadă
Peste viața-ți pustie, grea!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dor de primăveri

Ce urâtă mi se pare-această iarnă,

Ca o rufă albă, împroșcată cu noroi!

N-au mai căzut ploi calde din văzduh,

Zăpezi de puf s-au așternut peste tăceri,

Raze de soare, nu mai găsești pe nicăieri. 

Mi-e dor de frumoasele primăveri

Cu fluturi și cu flori, cu peisaje în culori!

Aș vrea să văd pomi verzi în livezi,

Să culeg poamele coapte, bune,

Când nu mi-e sufletul negru, tăciune! 

Nori de plumb acoperă cerul

Din zori până în seară,

Ceața, în voalu-i cenușiu 

Speranțele mi le înfășoară,

Natura își arată colții de fiară,

Nostalgia mă cuprinde iară;

Clipe de vis păstrez în amintire

Ca să rămân pe linia de plutire an de an,

Îmi imaginez că respir 

Aer proaspăt mediteranean,

Pun frunze de măr și de castan 

În Ierbaru-mi vechi;

Abia aștept să-mi atârn cireșe la urechi

Când primăvara se va întoarce!

Îmi voi face coronițe din ghiocei și viorele

În nopțile cu stele;

Voi desena pe-asfalt câmpuri cu maci

În zilelele dragi de sărbătoare,

Îmi voi picta pe suflet o mare și un ocean

În care-mi voi pune-o parte din alean.

Ce bine-i că te am în inimă iubire!

Ești drumul meu spre fericire, 

M-ai învățat ce-nseamnă supraviețuire

Pe orice vreme rea,

Ești crinul parfumat din grădina mea,

Nici la minus zero grade nu vei îngheța! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură 

Nu te-am întrebat

Nu te-am întrebat dacă îți place Tangoul,

Sau Boleroul lui Ravel,

Nu știu dacă ești un șoricel de bibliotecă 

Sau un actor grăbit coborât din Infinit,

Bani, palate, diamante,

Nu mă interesează dacă ai, 

Frumosule cu păr bălai!

Nu te-am întrebat de pe ce plai ai apărut 

În decoru-mi posomorât

Când n-aș fi crezut 

Că mă mai poate mișca ceva,

Dragostea ta m-a urnit din loc,

În inima-mi mare s-a aprins un foc,

M-am îmbătat într-o secundă 

Cu stropul de noroc dăruit de soartă.

Nu te-am întrebat pe ce poartă ai intrat

În sufletu-mi zbuciumat,

Te-am primit cu brațele deschise

În ale mele vise,

De-atunci, ferestrele spre cer

Îmi sunt deschise tot mereu, dragul meu.

Nu te-am întrebat dacă sunt eu 

Cea pe care nu ai ales-o din întâmplare

Să îți fie prilej de bucurie,

Viță de vie roditoare,

Dulceață de trandafiri în clipele amare.

Nu te-am întrebat cât ți-e iubirea de mare

Căci mi-ai fost barcă de salvare 

În zilele fără soare,

Am simțit de la început 

Că pentru tine m-am născut. 

N-am să te întreb 

Cât vom rămâne împreună,

Căci am trecut prin zeci de furtuni 

Mână în mână,

Atât cât va exista pe cer blânda lună

Nu vei lipsi din ale mele poezii,

Te voi iubi până dincolo de moarte,

Iubitul meu de departe! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură