Dor de primăveri

Ce urâtă mi se pare-această iarnă,

Ca o rufă albă, împroșcată cu noroi!

N-au mai căzut ploi calde din văzduh,

Zăpezi de puf s-au așternut peste tăceri,

Raze de soare, nu mai găsești pe nicăieri. 

Mi-e dor de frumoasele primăveri

Cu fluturi și cu flori, cu peisaje în culori!

Aș vrea să văd pomi verzi în livezi,

Să culeg poamele coapte, bune,

Când nu mi-e sufletul negru, tăciune! 

Nori de plumb acoperă cerul

Din zori până în seară,

Ceața, în voalu-i cenușiu 

Speranțele mi le înfășoară,

Natura își arată colții de fiară,

Nostalgia mă cuprinde iară;

Clipe de vis păstrez în amintire

Ca să rămân pe linia de plutire an de an,

Îmi imaginez că respir 

Aer proaspăt mediteranean,

Pun frunze de măr și de castan 

În Ierbaru-mi vechi;

Abia aștept să-mi atârn cireșe la urechi

Când primăvara se va întoarce!

Îmi voi face coronițe din ghiocei și viorele

În nopțile cu stele;

Voi desena pe-asfalt câmpuri cu maci

În zilelele dragi de sărbătoare,

Îmi voi picta pe suflet o mare și un ocean

În care-mi voi pune-o parte din alean.

Ce bine-i că te am în inimă iubire!

Ești drumul meu spre fericire, 

M-ai învățat ce-nseamnă supraviețuire

Pe orice vreme rea,

Ești crinul parfumat din grădina mea,

Nici la minus zero grade nu vei îngheța! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură