Nu te-am întrebat

Nu te-am întrebat dacă îți place Tangoul,

Sau Boleroul lui Ravel,

Nu știu dacă ești un șoricel de bibliotecă 

Sau un actor grăbit coborât din Infinit,

Bani, palate, diamante,

Nu mă interesează dacă ai, 

Frumosule cu păr bălai!

Nu te-am întrebat de pe ce plai ai apărut 

În decoru-mi posomorât

Când n-aș fi crezut 

Că mă mai poate mișca ceva,

Dragostea ta m-a urnit din loc,

În inima-mi mare s-a aprins un foc,

M-am îmbătat într-o secundă 

Cu stropul de noroc dăruit de soartă.

Nu te-am întrebat pe ce poartă ai intrat

În sufletu-mi zbuciumat,

Te-am primit cu brațele deschise

În ale mele vise,

De-atunci, ferestrele spre cer

Îmi sunt deschise tot mereu, dragul meu.

Nu te-am întrebat dacă sunt eu 

Cea pe care nu ai ales-o din întâmplare

Să îți fie prilej de bucurie,

Viță de vie roditoare,

Dulceață de trandafiri în clipele amare.

Nu te-am întrebat cât ți-e iubirea de mare

Căci mi-ai fost barcă de salvare 

În zilele fără soare,

Am simțit de la început 

Că pentru tine m-am născut. 

N-am să te întreb 

Cât vom rămâne împreună,

Căci am trecut prin zeci de furtuni 

Mână în mână,

Atât cât va exista pe cer blânda lună

Nu vei lipsi din ale mele poezii,

Te voi iubi până dincolo de moarte,

Iubitul meu de departe! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură