Pete de culoare

Se duc cocorii, se tot duc,
În țări mai calde
Când sunt moarte frunzele de nuc,
Eu mă usuc pe picioare
Când nu mai simt parfum de floare,
Am început să urăsc
Dulceața de cireșe amare.

Copacii dezbrăcați
Sunt puși la Zidul Durerii,
Nuferii plâng pe lac de dorul verii,
Zilele trec în mare grabă,
Fericirea e ca o podoabă,
Dar nu se vinde la nicio tarabă.

Se duc anii noștri, se duc,
Ceasul cu cuc nu s-a demodat,
Ne dă deșteptarea ca altădat',
Timpul pe pământ este limitat.

Ninge neîncetat din cerul întunecat
În sălile de așteptare ale unor inimi goale,
Un covor moale de omăt s-a așternut
Pe drumul străbătut cândva de iubire.

Ninge în neștire
Pe Linia dreaptă de Plutire,
Câteva fire de trandafiri
Zac sub zăpadă,
Poate-or apuca să vadă
Chipul blând al primăverii
Și câteva raze de soare
După ce se va sfârși
Perioada de hibernare.

Se duc cocorii, dispar în zare,
Ca niște pete de culoare
Dintr-un tablou prea mare
Decolorat de apa amestecată cu sare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură