De când a nins

Prin pădurile îmbrăcate în voaluri albe

Vântul, ca un moș cu plete dalbe

Șuieră ca un nebun,

Se ia la întrecere cu timpul 

Care crede că-i stăpân peste tot ce mișcă.

Urzicile tristeților nu mă mai pișcă 

De când a nins,

Dorul de primăvară m-a cuprins,

Focul din vatra inimii mele nu s-a stins

Și nu se va stinge

Chiar dacă va mai ninge luni la rând,

Mă voi trezi în fiecare zi râzând 

Cu parfumul primăverii în gând!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Punți de legătură