Din toată inima

Aș vrea să fiu un foc viu,
Să ard în sufletu-ți pustiu,
Să nu mă stingă nimeni niciodată;
Mi-ar plăcea să fiu a ta,
Pe-o perioadă nelimitată.

Aș vrea din toată inima
Să fiu o floare de nu-mă-uita,
Să ai grijă de viața mea,
Să-mi dai iubire-n loc de apă,
Să-mi spui că îți sunt dragă
În fiecare minut.

Aș vrea să te sărut pe gât
Când pui capul pe umăru-mi stâng,
Să îmi lipesc gura de gura ta,
Să simt cum îți bate inima
Când te îmbrățișez;

Aș vrea cu tine să dansez
Prin ploaie, la Saint Tropez,
Să te păstrez în amintire
Ca pe o ultimă iubire.

Aș vrea să te-nvelesc cu stele
Când nopțile ți-s grele,
Să-ți fie somnul lin,
Să uiți de-al vieții chin;

Sub ramuri de măslin aș sta cu tine
În zilele senine de vară,
Să-ți piară de pe chip
Orice urmă de tristețe,
Să pot să mă bucur cât mai mult
De-a ta unică frumusețe;

Aș vrea să-ți dau povețe,
Cum îți dădeam demult,
Să stau să te ascult
Când nu ai cu cine să vorbești;

Aș vrea să mă iubești cum te iubesc,
Să mă dorești cum te doresc,
Să îmi zâmbești cum îți zâmbesc
În fiecare zi; 
Din toată inima mi-aș dori  

Doar al meu să fii!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Arde focul

Arde focul în cămin,
Nu se-aude niciun suspin,
Nu bâzâie nicio muscă,
Doar câinii latră și mușcă
Din când în când.

Mi-am făcut o morișcă  de vânt
Și-un evantai din frunze uscate,
Am scos Ierbarul vechi de la naftalină
Pătat de-a timpului rugină,
Am desenat pe-o foaie velină
Un soare strălucitor
Și-un cer albastru fără niciun nor.

Mi-e dor să văd zâmbete pe fețele copiilor
Și-ale bătrânilor cu tâmple albe
Care-au făcut din lacrimi salbe
Luptând pentru acest Pământ Sfânt!

E liniște ca de mormânt,
Nimeni n-a scos un cuvânt de ieri,
Ceața s-a așternut peste tăceri,
Vorbe dulci nu găsești pe nicăieri.

Arde focul în vatra inimii,
Cad steluțe argintii
Peste povești și peste poezii,
Peste tristeți și bucurii
În aceste clipe cenușii.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Ce să-ți mai spun?

Ce să-ți mai spun iubite acum,

Când nici urmă de parfum

N-a mai rămas din primăvară?

Aș vrea să mă nasc a doua oară 

Într-o zi senină de April 

În miros de narcise și de bujori,

Să am obrăjori roșii ca rubinele, 

Buzele să-mi fie catifelate 

Ca petalele delicate de trandafir;

Am început să mă mir ca lumea toată

Cum trece timpul dintr-o dată,

În curând se va sfârși anul.

Oare-am putea să dăm cu banul,

Să încercăm să schimbăm ceva

Pe Planeta albastră, frumoasă ca o stea?

Vremea-i din ce în ce mai rea,

Mai e puțin și îngheață Dunărea,

Marea Neagră se-nverzește-adeseori  

Din cauza vapoarelor ce pleacă-n zori,

Cad în tăcere ninsori după ninsori

Peste câmpiile cândva pline de flori.

Ce să-ți mai spun iubite?

C-aș vrea să-ți văd blânzii ochișori? 

Că număr secundele, orele,

Și calculez distanța dintre noi?

La tine sunt ploi, aici, gheață și noroi,

Iarna ne-a luat prin surprindere, 

Ca de obicei,

Raza Speranței s-a pierdut în zare

Când au plecat păsările migratoare;

Mă doare sufletul când văd că nu apare

Soarele îmbrăcat în straie strălucitoare,

Dar mă bucur că iubirea pentru tine
Nu dispare din inima-mi mare! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Iubindu-te

Iubindu-te, am învățat să zbor,
Uneori nu mi-a fost ușor
Căci m-am lovit de stânci,
Dar n-am căzut în râpe adânci,
Nici în prăpăstii;

Iubindu-te, în voia sorții m-am lăsat,
Am stat departe de orice păcat,
M-am legat cu centuri de castitate,
N-am navigat pe ape tulburate
Nici n-am dat din coate
Ca să ajung undeva cu altcineva.

Iubindu-te, am uitat de viața-mi grea,
Am putut spera la un viitor surâzător,
N-am construit castele de nisip
Pe care apa le distruge,
N-am vărsat lacrimi de sânge,
Ci lacrimi pline de sare,
Rotunde ca boabele de mărgăritare.

Iubindu-te ca pe o lumină strălucitoare
Pe care ochii-mi limpezi o distingeau
De la distanță mare
Când nu erau aprinse felinare
Pe timp de noapte,
Am reușit să trec de toate barierele,
Am găsit răspunsuri la întrebările
Puse în momente de răscruce;

Iubindu-te, mi-am purtat cu mândrie
Sfânta Cruce dată de Bunul Dumnezeu,
Am fugit de tot ce-a fost rău,
M-am bucurat c-am făcut parte
Din Universul tău;

Iubindu-te mereu cu aceeași intensitate
Mi-am dat seama că nimeni nu poate
Să mă facă fericită, sau împlinită;
Iubindu-te, m-am simțit iubită și ocrotită.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Această iubire profundă

Această iubire profundă
Ce leagă inima mea de inima ta
Cu o fundă roșie de mătase,
Mi-a pătruns în sânge,
În măduvă, în oase;

Dimineața la ora șase
Fiorii de dor îmi dau trezirea,
Dezamăgirea îmi dă târcoale,
Fumul de la țigara-mi aprinsă
Se împrăștie în aerul rece
Sub formă de rotocoale;

Îmi beau cafeaua în grabă
Cu gândul la gura-ți dulce ca o fragă,
Ascult muzică de relaxare
Ca să nu simt gusturile amare
Ale orelor care trec;

Mă învârt încontinuu în același cerc,
Nu pot să fac pași înainte,
Stau pe loc, simt că mă sufoc
Dacă nu ești preajma mea;

Iubirea ta era umbrela
Sub care mă adăposteam pe vreme rea,
Acoperiș cald pentru inima-mi bună,
Refugiu în caz de primejdii sau furtună;

Această iubire profundă
Mi-a devenit de la început stăpână,
N-am avut, n-am ochi pentru altcineva
De când ai apărut în viața mea;

Ți-am fost Lună, mi-ai fost Soare,
Ți-am făcut loc 

În lumea-mi plină de culoare

Ca unui rege neîncoronat,
Ți-am dăruit iubire necondiționat;

Mă doare sufletul când ești departe
Căci ești jumătate din mine,
Fără tine nu pot respira,
Ești aerul proaspăt
De care are nevoie inima mea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură











  

Eu sunt Iubire

Eu sunt Iubire și atât,

În fiecare noapte

Îmi fac așternut din stele

Ca visele mele 

Să nu devină coșmaruri;

Am idei și idealuri multe,

Tâmplele îmi sunt cărunte 

Dar sufletul mi-e de copil,

Bun, inocent, frumos, docil.

Eu sunt o flacără ce arde neîncetat, 

Zborul prin Univers nu mi-este limitat,

Mă plimb prin Infinit oricând,

Nu las garda jos nicicând;

Mă trezesc în zori râzând, 

Contemplez natura,

Nu mă dau de-a dura 

Ca un fulg de nea

Când vine iarna grea;

Sunt dulce ca o acadea,

Când ajut pe cineva, ajut din toată inima, 

Dăruiesc, fără să cer în schimb ceva,

Eu sunt Iubire... nimic altceva!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Câtă iubire și fericire!

Câte ape tulburi s-au limpezit
Când ochii noștri s-au întâlnit!
Câți fiori ne-au năpădit 

Când mi-ai zâmbit, când ți-am zâmbit!

Câte flori au răsărit

În Grădina Bucuriilor
Când inimile noastre s-au lovit
De săgeata lui Cupidon!
Câte sunete de acordeon și de viori
Se auzeau din depărtare
Când dragostea ne lua de subsuori
Și ne ridica până la nori!

În câte mări și oceane 

Ne-am scufundat
Ca să ne mai spălăm 

De câte un păcat!
Nu m-ai părăsit, 

Nu te-am abandonat,
Pe insule pustii n-am naufragiat;

Visele noastre nu s-au spulberat,
Pietrele durerii au crăpat
Când covoare groase de omăt 
S-au așezat
Pe drumurile greșite
Pe care doar cu gândul 

Le-am parcurs odat'.

Câtă iubire ți-am dat!Câtă fericire 
M-ai făcut să simt cu-adevărat!
Cu câtă blândețe m-ai îmbrățișat
În fiecare zi și-n fiecare noapte!

Mi-aș dori să fie întotdeauna la fel,
Iubirea să ne fie țel,
Să-ți fiu ideal, să-mi fii balsam de suflet
În fiecare iarnă 

Când Dumnezeu toarnă
Cu găleata-i fermecată flori albe
Peste tâmplele noastre dalbe!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Pe Strada Fericirii, în Cartierul Iubirii

Pe Strada Fericirii din Cartierul Iubirii
Acum câțiva ani de zile locuia
O inimă frumoasă ca o stea,
Acum locuiesc două suflete pereche
Iubindu-se ca-ntr-o poveste veche

De neuitat.

De când cocorii au plecat
Tristețea s-a mutat în blocul alăturat,
Lacrimile de pe obraji
Ca frunzele de tei s-au uscat
Când vântul toamnei a șuierat
La fel ca trenul marfar din gară;

În Cartierul Iubirii 

Este eternă primăvară,
Pe Strada Fericirii 

Soarele-i prezent mereu,
Dumnezeu aduce bucurii zi de zi
Celor cu suflete curate de copii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Versuri de dor și de iubire

Din călimări albastre
Zboară fluturi albi spre cer,
Versuri de dor și de iubire
Traversează timpul efemer.

Din nori vineții cad steluțe argintii
Pe străzile aproape pustii,
Vântul bate în ferești,
Iubite drag, unde ești?

O plapumă de omăt ca în povești
Acoperă jumatate din București,
Te caut prin gânduri, prin vise,
Ferestrele-s deschise în sufletul meu;

Îmi amintesc de tine mereu,
Am fost adesea împreună în turneu,
Eu îți căram valiza cu amintiri,
Tu-mi aduceai buchete de trandafiri;

Ca doi musafiri la Masa tăcerii
Stăteam uneori la ceasul serii
În mijlocul fierbinte al verii,
Valurile mării erau zbuciumate,
Inimile noastre minunate
În straie de lumină erau îmbrăcate;

Noapte de noapte
Priveam Luna de porțelan,
Fredonam cântece de-alean,
Tu te comportai ca un timid puștan,
Eu ca o puștoaică îndrăgostită,
Când mă sărutai rămâneam încremenită;

Iubirea noastră nu avea limită,
Nici bariere, nici hotare,
Era scrisă cu litere de aur
În sufletele noastre strălucitoare
Și-n pagini de povești nemuritoare.

Azi nu e soare pe-a liniștii mele cărare,
Mai e puțin și dispare alt an,
M-a luat pe sus Crivățul siberian,
Gerul m-a pus să-mi scot
Hainele groase de la naftalină,
Iarna s-a așezat ca o regină
Pe jilțu-i înghețat de fier forjat;

Să știi iubite că nu te-am uitat,
Mă gândesc la tine neîncetat,
Îngerii păzitori m-au anunțat
Că drumul spre Fericire nu este blocat,
Barca de salvare nu s-a scufundat,
Podul de Flori nu s-a dărâmat;

Mâine în zori
Am să-mi pun pe umeri aripi de cocori,
Am să zbor până la ușa ta,
Să mă aștepți cu-n ceai cald de fructe
Sau cu o cafea!
N-am să-ți aduc în dar un fulg de nea,
Ci doar dragostea imensă din inima mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

La răsărit, nu la apus de soare

Chipul tău iubite, mi-e întipărit pe retine,
Când nu ești lângă mine
Dorul de tine pleacă și vine
Ca o ploaie de lacrimi și suspine
Care îmi face bine adeseori;

Când mă trezesc în zori
Privesc zările albastre minunate,
Îmi beau cafeaua cu lapte
Cu gândul că ai să vii la miez de noapte
Să privim stelele îmbrăcate
În straie albe de mătase;

Dimineața la ora șase
Pun în plase de țânțari fiorii hoinari
Care aleargă ca niște armăsari
Pe câmpia sufletului meu;

Când mă simt rău, sărut fotografia ta,
Îmi pun pe mine cămașa-ți parfumată
Și scap de gândurile negre dintr-o dată,
Liniștea își face apariția ca o zână bună
În inima-mi preabună;

Iubirea pentru tine îmi dă aripi să zbor
Ca o pasăre măiastră 

Deasupra oricărui nor,
Raza de speranță nu lipsește din decor
Chiar dacă la televizor se anunță furtună
O dată pe săptămână.

Se mai rupe câte-o strună de vioară
Când vântul șuieră pe afară,
Dar nu mi-e frică de nimic!
Beau un pic de ceai de tei,
Scot din sertar vechiul condei,
Scriu poeme despre primăveri,
Desenez fluturi și flori
Când nu pot să-ți văd ochii strălucitori.

Te iubesc din ce în ce mai mult,
Nu am uitat de niciun jurământ,
De nicio promisiune,
Nu voi renunța nicicând la tine;
Mâine, vremea bună va ține cu noi,
Nu vor fi ploi, nu va fi ninsoare
Pe-a Fericirii luminoasă cărare,
Te-aștept cu nerăbdare
La răsărit, nu la apus de soare!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

În brațele Fericirii

Oriunde aș merge,
Oricâte țări aș colinda,
Busola îmi arată
Drumul spre inima ta.

Când mă trezesc în zori
Și mă gândesc la tine
Pe cer nu mai sunt nori
Căci îi alungă ai dragostei fiori.

Au răsărit atâtea flori
În grădina inimii mele
De când mi te-a adus în cale
Ploaia de stele a lui April!

Zâmbetu-ți gingaș de copil
M-a făcut să te iubesc din prima clipă,
Dar n-am vrut să fac risipă de cuvinte,
Nu ți-am spus ce simt, ce gândesc... !

Îmi amintesc cât trac aveam
Când ne îmbrățișam și ne sărutam,
Parcă eram doi actori 

Dintr-un film mut,
Credeam că stăm pe un teren abrupt,
Dar Valul iubirii ne-a dus 

În brațele fericirii.

Orice aș face, oriunde m-aș afla,
Mintea-mi zboară tot la tine,
Nu te pot uita! Ești soarele
Din primăvara-mi de poveste;

În iernile geroase fără ninsori
Îți trimit veste prin porumbeii voiajori,
Îți scriu scrisori nenumărate,
Sufletul îmi spune zi și noapte
Că vom fi împreună până la moarte.

În orice carte scoasă la lumină
De inima-mi plină de iubire
Ești personajul principal,
Nu ai un rol simplu, banal;

Ca pe un Crin Imperial te prețuiesc,
Datorită ție nu mă rătăcesc
În Labirintul Tristeții
Și nu alunec

Pe nicio pantă greșită a vieții;

Mi-ai înfrumusețat anii tinereții,
Am să-ți fac de vis anii bătrâneții,
Între noi va fi mereu armonie
Căci am făcut și vom face din iubire
Artă, poezie... !

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Pete de culoare

Se duc cocorii, se tot duc,
În țări mai calde
Când sunt moarte frunzele de nuc,
Eu mă usuc pe picioare
Când nu mai simt parfum de floare,
Am început să urăsc
Dulceața de cireșe amare.

Copacii dezbrăcați
Sunt puși la Zidul Durerii,
Nuferii plâng pe lac de dorul verii,
Zilele trec în mare grabă,
Fericirea e ca o podoabă,
Dar nu se vinde la nicio tarabă.

Se duc anii noștri, se duc,
Ceasul cu cuc nu s-a demodat,
Ne dă deșteptarea ca altădat',
Timpul pe pământ este limitat.

Ninge neîncetat din cerul întunecat
În sălile de așteptare ale unor inimi goale,
Un covor moale de omăt s-a așternut
Pe drumul străbătut cândva de iubire.

Ninge în neștire
Pe Linia dreaptă de Plutire,
Câteva fire de trandafiri
Zac sub zăpadă,
Poate-or apuca să vadă
Chipul blând al primăverii
Și câteva raze de soare
După ce se va sfârși
Perioada de hibernare.

Se duc cocorii, dispar în zare,
Ca niște pete de culoare
Dintr-un tablou prea mare
Decolorat de apa amestecată cu sare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Totul, într-un cuvânt

Aș vrea să fiu un fulg de nea,

Să mă topesc în palma ta 

Când mă săruți,

Să mă prefac în strop de rouă,

Să stau pe buzele-ți fierbinți

De la ora două până la ora nouă.

Ce mult aș vrea să fiu o stea,

Să-ți strălucesc în suflet 

Când e vreme rea,

Să-ți luminez cămara inimii

În nopțile triste, pustii!

O ramură de cireș înflorită 

Mi-aș dori nespus să fiu,

Să mă privești cu drag 

Când cerul de deasupra-ți este cenușiu

Și ninge peste tâmplele-ți cărunte.

De-aș fi înaltă cât un munte

În fiecare zi te-aș săruta pe frunte 

Ca pe un copil frumos, cuminte,

M-ai ține minte o viață întreagă,

Mi-ai compune baladă după baladă.

Aș vrea să-ți fiu primăvară însorită,

Să mă simt blagoslovită 

Când îmi șoptești că mă dorești,

Că mă iubești în fiecare an mai mult;

Mi-ar plăcea să-mi spui că-ți sunt 

Totul... într-un cuvânt. 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură 

Harta Iubirii

Hai să desenăm o Hartă a Iubirii,
Să punem punctul pe i,
Să trasăm liniuțe de unire
Între noi și fericire,
Să ne întâlnim la margini de lumi
Unde nu există furtuni între oamenii buni.

Hai să scoatem cuvântul "minciuni"
Din vocabular,
Să mergem pe drumul perpendicular

Cu adevărul, 

Să nu ni se mai zbârlească părul în cap
Când boii nu mai trag la jug,
Să folosim pensete de chirurg
Să scoatem răul din rădăcină,
Să scoatem la lumină
Tot ce-i mai bun din noi;

Hai să devenim eroi necunoscuți,
Știuți doar de Dumnezeu
Căci tu și eu suntem la fel,
Iubirea noastră nu ține de portofel
Ci de sentimente 
Cât toate cele șapte continente la un loc.

Hai să aprindem un foc de tabără,
Să ne îmbrăcăm în frunze de iederă,
Să ne agățăm inimile de stele,
Să strălucim la fel ca ele!

Hai iubitule să împărțim la doi
Picurii din ploi și fulgii de zăpadă,
Să aducem soarele pe-a noastră stradă,
Să ne fie ușori anii care vor veni,
Iubirea să ne fie izvor nesecat de bucurii.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Un loc în inima ta

Salcâmii iar m-au îmbătat
Când m-ai invitat la tine, la palat,
M-ai așteptat cu brațele deschise,
Ca-n ale mele frumoase vise;

Mi-ai sărutat mâinile fine
Apoi m-ai îmbrățișat,
Ne-am plimbat 

Pe lângă fântânile arteziene,

Până când moș Ene m-a mângâiat 

pe gene;

Am adormit la pieptu-ți dezgolit
Cu gândul la Eros
Datorită căruia ne-am întâlnit,
M-am trezit a doua zi de dimineață
În miros de izmă creață;

Curcubeul ne-a zâmbit
Când pe cer s-a ivit soarele mândru tare,
Trecusem de ale emoțiilor hotare
De ore bune,
Vedeam doar strune de viori
Și aripi de cocori în lumea plină de culori
Pe care mi-o pusesei la picioare;

Mă bucur că mi-ai făcut loc
în inima-ți mare
Ca să fim împreună și în viața viitoare,
Știi cât de mult te iubesc,
Iubite, Darul meu Ceresc!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Un minut cât un Infinit

Mai stai în umbra mea o clipă
Să vezi cum dragostea se înfiripă
Între un suflet mare, minunat,
Și un altul blând, curat,
Ce strălucește ca un diamant.

Mai stai o zi în preajma mea
Să vezi cum valul dragostei te ia
Și mi te-aduce în lumea-mi de poveste,
Nu pleca departe fără să îmi dai de veste.

Mai stai lângă mine un ceas
Să vezi că nu a mai rămas nimic
Din toamna frumoasă, bogată,
Iarna geroasă dintr-o dată a venit,
Ninge necontenit peste părul meu albit.

Mai stai dragul meu iubit
Un minut cât un Infinit,
Cu mine poți fi fericit oricând
Dacă mă porți ca pe o primăvară
În al tău suflet și gând.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

În fiecare an

În fiecare an, iarna cea egoistă

Mă face să stau cu nasul în batistă,

Ca o artistă de revistă

Își joacă bine propriul rol,

Din cauza ei, sufletul mi-e gol.

În fiecare an, câte un stol de păsări

Pleacă tot mai departe,

Stelele dispar în ceață-n miez de noapte,

Zgomote ciudate se aud

Când se rup crengile uscate de dud.

În fiecare an, mai rău asud

Din cauza oboselii și a plictiselii,

M-am săturat să văd covoare albe 

Înșirate pe caldarâm,

Nu vreau să dărâm castelele de nisip

Pe care-n visele-mi frumoase 

Le-am construit!

N-am să-i spun Crăiesei Zăpezilor 

"Bine-ai venit",

Nici n-am să vărs lacrimi de granit,

Spectacolul de gală s-a sfârșit

Când frunzele de tei au ruginit.

Trandafirii din Grădina Bucuriilor

Sunt aproape înghețați,

Porumbeii voiajori sunt cocoțați 

Pe Scara Fericirii,

Trebuie să mă lupt cu morile de vânt 

În fiecare an, în numele iubirii.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Nu mai e timp!

Nu mai e timp pentru regrete,
Nici pentru întrebări indiscrete,
Sunt rupte zeci de aripi de egrete,
Sunt prea multe mistere și secrete;
Încearcă să ștergi cu un burete tristețea
Doar știi că bătrânețea stă la pândă,
Moartea-și poate face apariția

Într-o secundă.

Nu mai e timp de vorbă lungă
Căci viața trece cât ai clipi,
Nori cenușii, pe cer sunt destui,
Când e frig afară
Nu poți să bați la poarta orișicui,
Nimănui nu prea îi pasă
Dacă ai pâine pe masă,
Dacă ai plapumă, sau pătură groasă
Să te-nvelești în prag de iarnă.

Nu mai e timp, sună o goarnă,
În curând se va trage semnalul de alarmă,
E larmă în lume, pe tot pământul,
Plouă, ninge, bate vântul,
Mările-s învolburate,
Izvoarele cu Apă Vie sunt poluate.

Nu mai e timp, Clopotul Dreptății bate,
Trezește-te la realitate,
Șterge de pe listă viitoarele-ți păcate,
Bucură-te de libertate cât mai poți,
Nu încălca juraminte, nu rupe peceți,
Nu trimite săgeți în inimi nevinovate.

Nu mai e timp de jocuri inventate
La un pahar de vin,
Ramuri de măslin încă se găsesc
Acolo unde spinii urii nu cresc;
Mai e timp de un "Te iubesc" sincer,
Spus din toată inima,
Nu lăsa Cortina Uitării să cadă
Peste viața-ți pustie, grea!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dor de primăveri

Ce urâtă mi se pare-această iarnă,

Ca o rufă albă, împroșcată cu noroi!

N-au mai căzut ploi calde din văzduh,

Zăpezi de puf s-au așternut peste tăceri,

Raze de soare, nu mai găsești pe nicăieri. 

Mi-e dor de frumoasele primăveri

Cu fluturi și cu flori, cu peisaje în culori!

Aș vrea să văd pomi verzi în livezi,

Să culeg poamele coapte, bune,

Când nu mi-e sufletul negru, tăciune! 

Nori de plumb acoperă cerul

Din zori până în seară,

Ceața, în voalu-i cenușiu 

Speranțele mi le înfășoară,

Natura își arată colții de fiară,

Nostalgia mă cuprinde iară;

Clipe de vis păstrez în amintire

Ca să rămân pe linia de plutire an de an,

Îmi imaginez că respir 

Aer proaspăt mediteranean,

Pun frunze de măr și de castan 

În Ierbaru-mi vechi;

Abia aștept să-mi atârn cireșe la urechi

Când primăvara se va întoarce!

Îmi voi face coronițe din ghiocei și viorele

În nopțile cu stele;

Voi desena pe-asfalt câmpuri cu maci

În zilelele dragi de sărbătoare,

Îmi voi picta pe suflet o mare și un ocean

În care-mi voi pune-o parte din alean.

Ce bine-i că te am în inimă iubire!

Ești drumul meu spre fericire, 

M-ai învățat ce-nseamnă supraviețuire

Pe orice vreme rea,

Ești crinul parfumat din grădina mea,

Nici la minus zero grade nu vei îngheța! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură 

Nu te-am întrebat

Nu te-am întrebat dacă îți place Tangoul,

Sau Boleroul lui Ravel,

Nu știu dacă ești un șoricel de bibliotecă 

Sau un actor grăbit coborât din Infinit,

Bani, palate, diamante,

Nu mă interesează dacă ai, 

Frumosule cu păr bălai!

Nu te-am întrebat de pe ce plai ai apărut 

În decoru-mi posomorât

Când n-aș fi crezut 

Că mă mai poate mișca ceva,

Dragostea ta m-a urnit din loc,

În inima-mi mare s-a aprins un foc,

M-am îmbătat într-o secundă 

Cu stropul de noroc dăruit de soartă.

Nu te-am întrebat pe ce poartă ai intrat

În sufletu-mi zbuciumat,

Te-am primit cu brațele deschise

În ale mele vise,

De-atunci, ferestrele spre cer

Îmi sunt deschise tot mereu, dragul meu.

Nu te-am întrebat dacă sunt eu 

Cea pe care nu ai ales-o din întâmplare

Să îți fie prilej de bucurie,

Viță de vie roditoare,

Dulceață de trandafiri în clipele amare.

Nu te-am întrebat cât ți-e iubirea de mare

Căci mi-ai fost barcă de salvare 

În zilele fără soare,

Am simțit de la început 

Că pentru tine m-am născut. 

N-am să te întreb 

Cât vom rămâne împreună,

Căci am trecut prin zeci de furtuni 

Mână în mână,

Atât cât va exista pe cer blânda lună

Nu vei lipsi din ale mele poezii,

Te voi iubi până dincolo de moarte,

Iubitul meu de departe! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură  

Duminici

Duminici albe, cu miros de tămâie,
Cu împărtășanii la Sfânta Liturghie,
Lumânări aprinse, mâini întinse,
Rugăciuni la îngeri, la Dumnezeu;

Duminici petrecute într-un careu
Sau într-un cerc de foc,
Fire verzi și uscate de busuioc,
Soartă, destin, ghinion sau noroc.

Duminici tăcute, învăluite-n mister,
Cu țurțuri de gheață
Atârnând sub streșini de cer,
Cu timp nepăsător efemer.

Duminici cu focuri nestinse în vetre
În iernile crude, nedrepte,
Picturi cu cocori și egrete
Atârnate pe pereții inimii.

Duminici cu zări argintii,
Cu raze de soare portocalii,
Fluturi albaștri cu aripi aurii
În pagini de povești sau de poezii.

Duminici roz sau cenușii,
Mări învolburate, țărmuri pustii,
Albume cu fotografii,
Amintiri, nostalgii, tristeți și bucurii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Popas printre amintiri

Pe un țărm îndepărtat de mare
Soarele în fiecare zi apare
Deasupra valurilor învolburate,
Pescărușii vin la mal
Făcând un salt aproape mortal prin timp.

Al patrulea anotimp și-a facut apariția
În al vieții gri decor
Anunțată fiindu-i sosirea
Cu surle și trâmbițe la televizor.

Drumul meu spre libertate
Începe de la kilometrul zero,
Brigăzile anti-tero ale fericirii
Pornesc pe urmele iubirii
Când nuferii adorm pe lacuri sidefii.

Zeci de emoții în sufletu-mi se-adună
Când nu e nicio furtună
În lumea-mi de poveste,
Tristețea s-a cocoțat pe creste de munți
De când ninge cu fulgi mărunți.

Nu-i nimeni pe stradă la ore târzii,
Dansez la braț cu tăcerea
Prin zăpezile argintii
Cu gândul că se va sfârși în curând
Popasul meu printre amintiri.

Ce străluciri vedeam în ochii tăi
Iubite cu ochi verzi ca frunzele de tei!
Mi-e dor de brațele-ți vânjoase,
De șoaptele duioase
De care se bucura inima mea
Când ziua se întâlnea cu noaptea
Și luna se plimba pe bolta de azur!

De câte ori nu era lume în jur
Reușeam câte-un sărut să-ți fur,
Tu mă îmbrăcai în stele
Iubirea vieții mele,
Lacrimi ca mărgelele curgeau
Din ochii-mi care se scăldau
În apele limpezi ale ochilor tăi
Verzi ca frunzele de tei.

Flacăra dorinței din mine nu s-a stins
Chiar dacă peste tâmplele-mi negre
A nins cu flori albe de cireș,
Din inima-mi mare n-am să te las să ieși,
Am să te iubesc cu disperare
În fiecare zi cu sau fără soare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură 

De ce te temi?

De ce te temi micuță rândunea,
Ce dac-a venit vremea rea?
Nu voi lăsa pe nimeni
Să-ți rănească inima
Căci tu-mi înfrumusețezi viața;

Pe-o aripă de-a ta adesea zbor
Pe cerul albastru când nu e niciun nor,
Noaptea n-am vise în alb-negru, ci color,
Faci parte dintr-un minunat decor
Ca primăvara pe care o ador.

De ce te temi alb porumbel
Care-mi aduci ramuri verzi de măslin
Atunci când suspin din cauza lui Amor?
Datorită ție, sunt iute de picior,
Am rupt destule zale 

Din Lanțul slăbiciunilor,
Pe Panta deșertăciunilor 

Nicicând n-am să cobor.

De ce te temi dor călător?
Nu mai există rol pentr-un actor amator,
Spectacolele s-au terminat demult,
Doar Crivățul mai joacă teatru
Când stele pe boltă nu sunt
Și e tăcere ca de mormânt.

De ce te temi de-al meu cuvânt
Iubire oarbă, când faci înconjurul
Întregului pământului?
Eu nu mă tem de ploi, de vânt,
Sau de furtuni,
Nici dac-ar ninge săptămâni la rând
N-ai să mă vezi plângând,
Cu zâmbetul pe buze 

Ai să mă vezi oricând!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

De când a nins

Prin pădurile îmbrăcate în voaluri albe

Vântul, ca un moș cu plete dalbe

Șuieră ca un nebun,

Se ia la întrecere cu timpul 

Care crede că-i stăpân peste tot ce mișcă.

Urzicile tristeților nu mă mai pișcă 

De când a nins,

Dorul de primăvară m-a cuprins,

Focul din vatra inimii mele nu s-a stins

Și nu se va stinge

Chiar dacă va mai ninge luni la rând,

Mă voi trezi în fiecare zi râzând 

Cu parfumul primăverii în gând!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Punți de legătură 

Pe aripi de iubire

Cruzimea iernii nu mă va opri
Din drumu-mi presărat cu stele argintii,
Frunzele ruginii au dispărut din decor,
Acum e timpul meu și-al lui Amor.

Luminile din zori nu se vor stinge
Chiar dacă cerul plânge-adeseori,
Iubire, soare, păsări, fluturi, flori, există
În orice suflet de artistă.

Nămeți cât casa de vor fi,
Prin vise colorate voi pluti
Pe aripi de iubire neîncetat
De la un capăt al lumii în celălalt.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Nu vor mai fi

Nu vor mai fi primăveri ca altădată
În inima mea zbuciumată,
Fluturii din colivii vor evada
Din lumea unde e stăpână dragostea.

Nu vor mai fi ploi calde în zori
Nici cârduri de cocori zburând în zare,
Va fi o altă mare și un alt ocean
În sufletu-mi plin de alean.

Se va reîmprospăta o amintire an de an
Într-un album cu coperți jupuite
Dintr-o vitrină cu rafturi prăfuite
Când furtunile dezlănțuite
Nu vor mai putea fi oprite.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură