În iarna aceasta

În iarna aceasta cu zăpezi argintii
Am să închid fluturii iubirii în colivii,
N-am să-i mai scot până la primăvară
Căci frigul de afară le poate dăuna.

În iarna aceasta strălucitoare ca o stea,
Am să port mănuși albe de catifea,
N-am să mai beau cafea
Ci doar ceai fierbinte din flori de soc,
Poate voi avea mai mult noroc.

Timpul trece greu acum,
Deasupra fiecărei case-s dâre de fum,
Fericirea a rămas blocată pe drum.
Am să-mi dau cu parfum de ghiocei,
Poate va pleca mai repede
Crăiasa Zăpezii cu alaiul ei.

Cuiburile de porumbei sunt părăsite
De când a venit gerul pe negândite,
Crivățul face ravagii în pădurile de fagi,
Spiridușii dragi nu lipsesc
Din niciun basm copilăresc.

Anul acesta, ca și altădat'
Albastrul cerului s-a decolorat
Când a nins prima dat',
Degeaba mi-am pictat pe suflet
Raze aurii de soare,
E ceață de la munte pân' la mare.

Câinii latră pe la stână
Când apare mândra Lună,
Lupul și-a schimbat părul, dar năravul ba,
Mereu râvnește la bunurile altora.

În iarna aceasta care mă dă pe spate
Am să port bentițe colorate
Ca becurile din brăduțul desenat
Pe pereții holului de la intrare
În inima-mi caldă și mare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Copie la indigo

Iubire, lacrimă de mărgăritar,
Hai să mergem la patinoar
Să ne dăm cu săniuța
Că a venit iarna drăguța!

Iubire, floare albă de cireș,
Aș vrea în calea mea să ieși
În fiecare primăvară
Să nu-mi fie viața amară!

Iubire prietenă, nu adversară,
Ești o comoară la care n-am să renunț,
Dacă n-ai să mă iei la bani mărunți
N-am să te iau nicicând la mișto,
Doar știi că sunt copia ta la indigo!

Iubire, bibelou de preț,
Ți-e numele scris
Pe-al sufletului meu letopiseț,
Ești dulce ca vata pe băț,
Mereu ai grijă de mine
Când te alint, când te răsfăț!

Iubire, barcă de salvare,
Mă duci pe rute ocolitoare
Cât mai aproape de soare
În clipele rătăcitoare 
Când inima mă doare.

Iubire, umbră odihnitoare
În zilele fierbinți de așteptare,
Pe aripi de păsări călătoare
Îmi pui dorul și dorința mistuitoare.

Iubire plină de splendoare
Care provii din magice izvoare,
Tu nu îngheți în perioada de hibernare,
De beau un strop din tine,
Nu mai am nevoie de nimic.

Iubire, loz în plic adesea câștigător
Pentru inima-mi care-i ca un motor
Ce nu se strică niciodată,
Ești capodopera de artă
Pe care a creat-o mintea mea,
Strălucești pe cerul vieții mele ca o stea!

Iubire, icoană vie,
Miroși a parfum de iasomie și de tei,
Ce mult se bucură ochii mei
Când văd frumusețea ta!

De-aș mai avea de trăit o mie de vieți
Te-aș pune să mă înveți
Cum să ocolesc tristețea
Când bătrânețea e aproape.

Iubire, ura nu poate să te îngroape,
Pentru tine nu există moarte,
Dumnezeu când te-a creat
Te-a îmbrăcat în aur și argint curat,
Ți-a dat timp nelimitat.

Binecuvântat fie numele lui Iisus
Care pe calea dreaptă m-a adus,
Lui m-am supus
Când te-am pus la loc de cinste
În inima-mi curată
În care-s numai daruri sfinte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Prințul inimii mele

De când te-am cunoscut
Prințul inimii mele te-am făcut,
Am trecut peste munți și peste ape
Ca să îți fiu non-stop aproape.

În brațele tale am căzut
Din prima clipă când te-am văzut,
Durerile subit au dispărut
Din pagini de povești scrise-n trecut.

Datorită ție am renăscut,
Am înflorit ca un crin
Lângă ramura verde de măslin
Pe care mi-ai întins-o
Când inima de dor mi-era cuprinsă.

Am călătorit de mii de ori prin Infinit
Cu iubirea noastră de nestăvilit,
M-ai învăluit în raze de lumină
În fiecare zi senină.

Un înger păzitor mi-ai fost
Când viața îmi părea fără de rost,
M-ai scos la liman
Când mai aveam puțin și-alunecam
Pe-un tobogan numit "Tristețe";

Mi-ai dat sute de povețe,
M-ai dojenit cu blândețe,
M-ai ținut pe linia de plutire
În clipele de dezamăgire.

Mi-ai dăruit iubire,
Ți-am dat în schimb fericire,
Drumul spre împlinire nu ne-a fost greu
Căci ne-am ajutat reciproc mereu;

Tu ai luat poverile de pe umărul meu
Și le-ai cărat în spate,
Eu ți-am scos emoțiile din captivitate
Folosind citate despre libertate.

Câte cărți de dragoste am răsfoit
Când sufletul mi-era răvășit!
Câte lacrimi de granit
Mi-ai șters de pe obraji!

Azi te iubesc mai mult ca ieri,
N-am să te las să pleci nicăieri,
Veri, toamne, ierni, primăveri,
Vom trăi destule împreună;

Vom avea liniște și vreme bună
De care să ne bucurăm
Căci știm să dansăm
Pe muzica frumoasă a iubirii
Când trandafirii înfloresc.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că te-a trimis în calea mea!
Ești muza ce-mi inspiră inima,
Penița mea de aur nu se va toci
Chiar dacă o voi folosi în fiecare zi!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Iubirea, piatră de hotar

Întind mâna când vreau să ating o stea,

Scot fotografia cu noi doi

Din buzunaru-mi de la pijama,

Aprind lumina în cămăruța-mi goală, 

Îmi pun în poală o rază de lumină 

Ca să îmi fie noaptea lină.

Îmi lipesc buzele de gura ta 

Când îmi vibrează inima,

Visez cu ochii deschiși 

Că-mi ești aproape,

Mă trec sudori, apar fiori, 

Zeci de culori văd la Orizont;

Dansează fulgi roz de nea 

Pe ringul unde dragostea-i stăpână, 

Blânda Lună doarme liniștită 

În perioada blagoslovită din an

Când nu iese din grajd Calul Troian.

Albastre flori văd pe pereți în zori

Când nu sunt nori pe cer,

Cocori și egrete 

Scot din imaginare eprubete,

Le pun aripi de mătase,

Le dau drumul să zboare 

Seara, pe la ora șase.

Când lângă mine ești

Și-mi spui că mă iubești

Te pun să scrii pe foi aurii

Că n-ai să mă părăsești, 

Te iscălești, mă iscălesc 

După ce-ți șoptesc că te iubesc;

Îți promit că n-am să te dezamăgesc,

Nici n-am să te părăsesc, 

Am să pun iubirea noastră în ramă,

Să ne fie balsam pentru orice rană.

Când vreau să fiu cu tine,

Nu te mai caut printre suspine,

Iubirea ta îmi aparține,

Ca un râu cu Apă Vie 

Curge prin arterele fine ale inimii mele,

Mă scapă întotdeauna de belele.

Ce frumușele sunt clipele de tăcere 

Când simțim calda mângâiere

A dorului hoinar 

Ce face ca iubirea 

Să ne fie piatră de hotar

În fiecare ceas aniversar!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Săgeata lui Amor

Departe sunt de tine

Și-mi pare doar un joc

Viața aceasta plină de surprize

Uneori lipsită de noroc;

În vatra inimii mele, arde intens un foc, 

Săgeata lui Amor s-a-nfipt cu putere

În sufletu-mi cuprins de dor 

De când m-am mutat

Pe Strada Nostalgiilor.  

În miezul sec al nopților 

Privesc pe geamul amintirilor, 

Te văd ca pe un actor

Dintr-un film alb-negru, nu color;

Te-aștept cu masa pusă, iubite călător,

Plăcintele cu mere sunt încă în cuptor,

Aș vrea să vii pân' la ivirea zorilor

Să-ți pui capul pe perna-mi moale

Dată cu parfum de roze îmbietor.

Vino măcar la ora de visare

Căci de o săptămână ninge fără încetare, 

Razele de soare s-au ascuns 

În colțuri de Univers de nepătruns.

Simt că n-a ajuns la final iubirea noastră, 

Cerneala din călimara-mi albastră 

Nu s-a uscat, 

Promisiunile făcute mai demult 

Nu le-am uitat,

Am câștigat timp în plus 

Când mi-ai răspuns la scrisori.

Câți fiori de fericire 

Ne-au întâmpinat la toate liniile de sosire!

De câte îmbrățișări ne-am bucurat 

Când cu iubirea la taclale-am stat

Pe țărmuri cu nisipuri de aur curat 

În mijlocul verii, la ceasul înserării!

Câte vacanțe minunate am avut,

Câtă dulceață era într-un simplu sărut! 

Câți fluturi, câte flori am pictat adeseori,

Câte păsări și zări senine

Am desenat pe zeci de foi veline!

De câte zboruri ieftine spre Infinit 

Am beneficiat la asfințit,

Câți pași mari spre Răsărit

Mână în mână am făcut! 

Lung e drumul ce-l avem de străbătut,

Ne despart continente, mări și oceane,

Batalioane de sentimente trec zilnic 

Pe sub Arcul de Triumf din inima mea

Ca să ajungă la frontiera unde-i inima ta.

Iubirea vrea să-și ocupe câte un loc

Pe fiecare teritoriu 

Unde armele nu ies din toc,

Ura și minciuna, 
Otrava, pelinul, mătrăguna, 

Norii negri și furtuna,

Răutățile nu au ce căuta 

În povestea mea și-a ta.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Lipici cu sclipici

Mi te-am ascuns în suflet 

Ca pe o Oază de Fericire

Când mi-ai apărut în față aievea,

Nu ca o nălucire,

N-ai fost, nu ești doar un simplu vis,

Ai fost scânteia care a aprins Focul iubirii.

Mi te-am zidit în mine 

Când nuferii au înflorit,

Ți-am liniștit gândul răvășit,

Ți-am mângâiat trupul istovit;

Te-am modelat după cum am vrut

Ca pe-o bucată de lut amestecată cu apă,

Ți-am fost dragă, mi-ai fost drag

De când ne-am întâlnit prima oară 

În al toamnei frumos prag.

Ploua și frunze ruginii cădeau 

Când ochii noștri se-ntâlneau

La ceas de seară,

Azi ninge pe vechea ulicioară 

Unde ne-am sărutat 

De zeci de ori, nu doar o dat'.

Mi te-am pictat în suflet 

Cu acuarele fermecate,

În fiecare noapte, ca o stea de aur

Apari pe bolta senină;

Mi-e Universul plin de lumină 

De când te-am cunoscut,

N-aș fi crezut că poate exista 

O inimă atât de bună ca a ta! 

Mi te-am lipit de viața-mi grea

Să-mi fii mereu alăturea,

Lipici cu sclipici am folosit

Să fii strălucitor, cum ai dorit.

Mi te-am ascuns în inimioara mea

Când primăvara a fugit de-acasă, 

Mi-ai fost mire, ți-am fost mireasă 

În primul capitol din povestea noastră.

Te iubesc cu patimă, cu disperare,

Îmi ții loc de soare în zilele amare,

Ești raza de speranță care nu dispare

De pe întinsa albastră zare 

De deasupra mea;

Ca un mugur de floare de nu-mă-uita

Răsari în grădina-mi minunată

De fiecare dată 

Când inima mi-e zbuciumată,

N-am să renunț la tine niciodată! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură 

Bună dimineața Soare!

Iarna aceasta mi se pare atât de lungă!
Aș vrea ca dorul meu s-ajungă la ușa ta,
Să-i spui "Bună dimineața Soare,
Bine-ai venit în lumea-mi fără de culoare!"

Iarna aceasta tăcută
Cu multe semne de întrebare
Mă pune în mișcare ca pe o roată,
Cu inima-mi îmbrăcată în iubire
Am să merg la Linia de Sosire
Unde m-așteaptă Trenul
Pe care scrie "Fericire".

Am să urc în primul vagon La Clasa întâi
După ce-am să-ți trimit o bezea
Ca să nu-ți pui pofta de iubire-n cui,
Porțile Raiului se vor deschide
Când îi voi râde tristeții în nas;

N-am să fac popas printre amintiri
Chiar dacă am unele nelămuriri.
Să-mi pui petale de trandafiri pe pernă,
Să ne iubim ca-n Epoca modernă
Până când va veni primăvara!

La noapte, ne vom pierde printre șoapte,
Ape tulburate nu vor fi
Chiar dacă zăpezile-argintii ne vor cotropi,
Ne vom tăvăli pe covoare de stele
Ca să scăpăm de blesteme, de belele;

Vreau ca Anul Nou
Să ne găsească îmbrățișați,
Strâns legați cu funia dragostei.
Chiar dacă frunzele de tei au înghețat
Inima mea nu a încetat să bată tare
Din dragoste mare pentru tine;
De vei rămâne lângă mine, totul va fi bine!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Ce-ai făcut?

Ce-ai făcut Iubire dragă,
Îți arde de pozne, de șagă?
Doar știi că ești preferata mea,
Te folosesc în fiecare poezie
Căci nu îmi ceri simbrie,
Mi te oferi pe tavă aproape mereu,
Te port în gândul și-n suflețelul meu.

Ce-ai făcut frumoasă primăvară,
Ai rămas pe vechea-ți ulicioară
În ultima seară când mi-ai stat în brață
Până dimineață?

Ce-ai făcut mugur de floare?
Mi te-au furat păsările călătoare
Și te-au dus departe
Unde pașii mei nu pot ajunge?

Azi ninge, dar nu-mi displace,
Moș Nicolae trebuie să vină-ncoace
Cu daruri la copii, cu dulciuri, cu jucării;
Am să îmi pun și eu ghetuțele la ușă,
C-am fost cuminte ca o păpușă,
N-am supărat pe nimenea,
Mi-am văzut de treaba mea.

Hai că vorbim mai târziu,
Vreau să fiu fresh la miez de noapte,
Clopotul fericirii va bate
Pentru întreaga lume...
Mai inventează glume până atunci,
Treci peste văi, peste lunci,
Să nu te culci până nu mă săruți pe frunte
Iubire mare cât un munte!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Iarna...

Ninge cu flori dalbe în povestea mea,
Ninge și aievea; Steluțe albe de catifea 

Mi se lipesc de tâmple.
Nu știu ce-o să se întâmple pe viitor,
Dar n-am să renunț la darurile lui Amor
Pe care le-am primit în luna lui Cuptor.

Iarna, mă face să merg încetișor,
Nu vreau să alunec pe gheața suspinelor
În acest anotimp rece, frumușel,
Care mă pune pe gânduri nițel!

Crivățu-i cam zgomotos,
Un firicel de lumină și-a făcut adăpost
Sub crengile unui brăduț stufos,
Un băiețel lăudăros 

Îmi arată Omul de zăpadă 

Făcut de mânuțele-i dibace
La primul colț de stradă.

Ninge în a inimii mele ogradă
Cu fluturi roz și argintii,
Norii cenușii nu-mi inspiră teamă,
N-am să fac dramă din comedie;
Sunt încă vie, mă bucur că trăiesc,
Lui Dumnezeu îi mulțumesc în fiecare zi
Că are grijă de copii și de bătrâni,
De oamenii cuminți și buni!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dorul și Dorința

Pe-o plajă scăldată de soare
Erau două inimioare,
Una plutea, alta dansa,
Briza mării le mângâia,
O pasăre măiastră le cânta
Din zori până în seară;

De la-nceput de primăvară
Până la sfârșit de vară, cerul era senin,
Universul se bucura din plin
De iubirea care se simțea din depărtare.

Pe plaja întinsă de la capăt de lume,
În fiecare zi câte-o minune se întâmpla,
Cupidon ajuta cuplurile frumoase
Să își facă zeci de case,
Nu castele de nisip.

Pe plaja unde timpul s-a oprit
Iubirea ajungea într-un minut
De la punctul zero până în Infinit,
Valurile de plăcere erau de nestăvilit.

Pe plaja minunată, la asfințit,
Dispăreau toate lacrimile de granit,
Dorul umbla nestingherit gol pușcă
Pe lângă Dorința
Ce se bucura ca o rățușcă
De apele limpezi în care se îmbăia.

Pe plaja fierbinte de la Răsărit
Două suflete pereche s-au întâlnit,
Iubirea s-a lipit ca timbrul pe scrisoare
De țărmul liniștit de mare
Dintr-o poveste nemuritoare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Niciodată nu-i târziu

Când amintirile mă împresoară
Mi se face dor de primăvară,
De florile de măr și de cireș;
Aș vrea în calea mea să ieși,
Iubite cu ochi strălucitori
Ca stelele care dispar în zori!

Mi-aș dori să mă-nconjori ca pe-o cetate
În fiecare noapte când vântul bate,
Să nu mai latre câinii pe la colț de stradă
Când ochii-mi blânzi vor să te vadă!

A început să ningă 

În a inimii mele ogradă,
Soarele nu mai răsare dintre nori,
Nu mai văd lumea în culori,
Ceru-i întunecat seară de seară,
Dulceața s-a făcut amară în sufletul meu.

Mă gândesc la tine mereu,
Mi-e greu să parcurg vechiul traseu
Care mă ducea aproape de casa ta,
Îndoiala și-a făcut cuib în mintea mea
Ca o rândunea... pleacă și vine
Când vrea la mine.

Câte zile senine am avut
Când tăcerile-au tăcut
Și mi-ai spus că mă iubești!
Azi ești departe, la granița viselor,
Între miazăzi și miazănoapte,
Apele mele sunt cam tulburate;

De dragul tău, pun în fiecare carte 
Pe care cu atenție o scriu
Sentimente pure, căci știi și știu,
Niciodată nu-i târziu să speri,
Mii de primăveri poți inventa
Când ți-e fericită inima!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

După Chipul și Asemănarea Lui

Perdele sunt trase la mine-n dormitor,
Pe cer nu e niciun nor,
Sufletul mi-e liniștit, chipul senin,
Nu beau șampanie, nici vin de razachie,
Beau Apă Vie cu gândul la Dumnezeu,
Datorită Lui exist eu.

Mâinile Lui m-au plămădit
Din Iubire și din Lut,
Am străbătut drumuri lungi
Având mulți Sfinți aproape,
Îngerii Păzitori m-au ocrotit,
Somnul mi-a fost dulce-n fiecare noapte,
N-am avut vise urâte, ciudate.

Ușa inimii mele, este non-stop deschisă,
Nu mai sunt răpusă de Durere,
Am infinită putere
De când Tristețea a fost ucisă
De Oastea biruitoare a lui Iisus
Căruia sufletul meu îi e supus.

Azi nu mai plâng, tac și ascult,
Vorbesc când trebuie, nu prea mult,
Mă bucur de fiecare secundă
Pe care o trăiesc,
Prețuiesc viața ca pe un Dar Sfânt.

Dumnezeu mi-e Scut de Apărare
Pe viscol, pe ploi și pe ninsoare,
Lumina Lui Divină nu dispare
Din inima-mi mare,
O stea frumoasă strălucitoare
Stă deasupra capului meu mereu,
Nimeni nu îmi poate face rău!

Dumnezeu Tatăl Ocrotitor,
Are grijă de fiecare oscior din trupul meu,
Îi mulțumesc în fiecare minut
Că m-a făcut exact cum a vrut,
După chipul și asemănarea Lui,
Slavă Cerului!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dumnezeu ne iubește

Lacrimi calde, pe câmpuri, pe nisipuri,

Au căzut din sufletu-mi blând 

Unde aveau cuiburi sute de fluturi,

M-am cățărat pe piscuri de munți

Ca să fiu aproape de Sfinți, de Dumnezeu,

M-am rugat ca eu să fiu aleasa ta,

Să-ți fiu, să-mi fii alăturea o veșnicie.

O mie unu de trandafiri au înflorit 

În grădina inimii mele când ne-am întâlnit

La capăt de lume, la margine de Infinit

Unde nu există asfințit pentru iubire

Nici sfârșit pentru fericire.

În brațele-ți iubitoare m-am adăpostit

Ca la sânul mamei mele în clipele grele,

Cu târnul de nuiele ai măturat tristețea,

Mi-ai ținut pe loc tinerețea

Ca bătrânețea să ne găsească împreună;

În inima-ți mare și bună 

M-ai primit de la-nceput cu drag,

M-ai așteptat mereu cu flori 

În al casei prag, 

Mi-ai dăruit iubire din zori până în seară 

Din primăvară până-n iarnă și tot așa...

Au trecut ani mulți peste noi,

Nu ne-am spus vorbe urâte, 

Nu ne-am împroșcat cu noroi,

N-am folosit metode sofisticate, 

Nici trucuri... N-am aprins

Focul dragostei cu chibrituri;

Azi, urcăm de mână pe piscuri înalte,

Avem parte de multe bucurii,

Dumnezeu ne iubește, 

Ne însoțește în călătorii,

Ne înfrumusețează viața zi de zi. 

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Punți de legătură 

Din toată inima

Aș vrea să fiu un foc viu,
Să ard în sufletu-ți pustiu,
Să nu mă stingă nimeni niciodată;
Mi-ar plăcea să fiu a ta,
Pe-o perioadă nelimitată.

Aș vrea din toată inima
Să fiu o floare de nu-mă-uita,
Să ai grijă de viața mea,
Să-mi dai iubire-n loc de apă,
Să-mi spui că îți sunt dragă
În fiecare minut.

Aș vrea să te sărut pe gât
Când pui capul pe umăru-mi stâng,
Să îmi lipesc gura de gura ta,
Să simt cum îți bate inima
Când te îmbrățișez;

Aș vrea cu tine să dansez
Prin ploaie, la Saint Tropez,
Să te păstrez în amintire
Ca pe o ultimă iubire.

Aș vrea să te-nvelesc cu stele
Când nopțile ți-s grele,
Să-ți fie somnul lin,
Să uiți de-al vieții chin;

Sub ramuri de măslin aș sta cu tine
În zilele senine de vară,
Să-ți piară de pe chip
Orice urmă de tristețe,
Să pot să mă bucur cât mai mult
De-a ta unică frumusețe;

Aș vrea să-ți dau povețe,
Cum îți dădeam demult,
Să stau să te ascult
Când nu ai cu cine să vorbești;

Aș vrea să mă iubești cum te iubesc,
Să mă dorești cum te doresc,
Să îmi zâmbești cum îți zâmbesc
În fiecare zi; 
Din toată inima mi-aș dori  

Doar al meu să fii!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Arde focul

Arde focul în cămin,
Nu se-aude niciun suspin,
Nu bâzâie nicio muscă,
Doar câinii latră și mușcă
Din când în când.

Mi-am făcut o morișcă  de vânt
Și-un evantai din frunze uscate,
Am scos Ierbarul vechi de la naftalină
Pătat de-a timpului rugină,
Am desenat pe-o foaie velină
Un soare strălucitor
Și-un cer albastru fără niciun nor.

Mi-e dor să văd zâmbete pe fețele copiilor
Și-ale bătrânilor cu tâmple albe
Care-au făcut din lacrimi salbe
Luptând pentru acest Pământ Sfânt!

E liniște ca de mormânt,
Nimeni n-a scos un cuvânt de ieri,
Ceața s-a așternut peste tăceri,
Vorbe dulci nu găsești pe nicăieri.

Arde focul în vatra inimii,
Cad steluțe argintii
Peste povești și peste poezii,
Peste tristeți și bucurii
În aceste clipe cenușii.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Ce să-ți mai spun?

Ce să-ți mai spun iubite acum,

Când nici urmă de parfum

N-a mai rămas din primăvară?

Aș vrea să mă nasc a doua oară 

Într-o zi senină de April 

În miros de narcise și de bujori,

Să am obrăjori roșii ca rubinele, 

Buzele să-mi fie catifelate 

Ca petalele delicate de trandafir;

Am început să mă mir ca lumea toată

Cum trece timpul dintr-o dată,

În curând se va sfârși anul.

Oare-am putea să dăm cu banul,

Să încercăm să schimbăm ceva

Pe Planeta albastră, frumoasă ca o stea?

Vremea-i din ce în ce mai rea,

Mai e puțin și îngheață Dunărea,

Marea Neagră se-nverzește-adeseori  

Din cauza vapoarelor ce pleacă-n zori,

Cad în tăcere ninsori după ninsori

Peste câmpiile cândva pline de flori.

Ce să-ți mai spun iubite?

C-aș vrea să-ți văd blânzii ochișori? 

Că număr secundele, orele,

Și calculez distanța dintre noi?

La tine sunt ploi, aici, gheață și noroi,

Iarna ne-a luat prin surprindere, 

Ca de obicei,

Raza Speranței s-a pierdut în zare

Când au plecat păsările migratoare;

Mă doare sufletul când văd că nu apare

Soarele îmbrăcat în straie strălucitoare,

Dar mă bucur că iubirea pentru tine
Nu dispare din inima-mi mare! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Iubindu-te

Iubindu-te, am învățat să zbor,
Uneori nu mi-a fost ușor
Căci m-am lovit de stânci,
Dar n-am căzut în râpe adânci,
Nici în prăpăstii;

Iubindu-te, în voia sorții m-am lăsat,
Am stat departe de orice păcat,
M-am legat cu centuri de castitate,
N-am navigat pe ape tulburate
Nici n-am dat din coate
Ca să ajung undeva cu altcineva.

Iubindu-te, am uitat de viața-mi grea,
Am putut spera la un viitor surâzător,
N-am construit castele de nisip
Pe care apa le distruge,
N-am vărsat lacrimi de sânge,
Ci lacrimi pline de sare,
Rotunde ca boabele de mărgăritare.

Iubindu-te ca pe o lumină strălucitoare
Pe care ochii-mi limpezi o distingeau
De la distanță mare
Când nu erau aprinse felinare
Pe timp de noapte,
Am reușit să trec de toate barierele,
Am găsit răspunsuri la întrebările
Puse în momente de răscruce;

Iubindu-te, mi-am purtat cu mândrie
Sfânta Cruce dată de Bunul Dumnezeu,
Am fugit de tot ce-a fost rău,
M-am bucurat c-am făcut parte
Din Universul tău;

Iubindu-te mereu cu aceeași intensitate
Mi-am dat seama că nimeni nu poate
Să mă facă fericită, sau împlinită;
Iubindu-te, m-am simțit iubită și ocrotită.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Această iubire profundă

Această iubire profundă
Ce leagă inima mea de inima ta
Cu o fundă roșie de mătase,
Mi-a pătruns în sânge,
În măduvă, în oase;

Dimineața la ora șase
Fiorii de dor îmi dau trezirea,
Dezamăgirea îmi dă târcoale,
Fumul de la țigara-mi aprinsă
Se împrăștie în aerul rece
Sub formă de rotocoale;

Îmi beau cafeaua în grabă
Cu gândul la gura-ți dulce ca o fragă,
Ascult muzică de relaxare
Ca să nu simt gusturile amare
Ale orelor care trec;

Mă învârt încontinuu în același cerc,
Nu pot să fac pași înainte,
Stau pe loc, simt că mă sufoc
Dacă nu ești preajma mea;

Iubirea ta era umbrela
Sub care mă adăposteam pe vreme rea,
Acoperiș cald pentru inima-mi bună,
Refugiu în caz de primejdii sau furtună;

Această iubire profundă
Mi-a devenit de la început stăpână,
N-am avut, n-am ochi pentru altcineva
De când ai apărut în viața mea;

Ți-am fost Lună, mi-ai fost Soare,
Ți-am făcut loc 

În lumea-mi plină de culoare

Ca unui rege neîncoronat,
Ți-am dăruit iubire necondiționat;

Mă doare sufletul când ești departe
Căci ești jumătate din mine,
Fără tine nu pot respira,
Ești aerul proaspăt
De care are nevoie inima mea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură











  

Eu sunt Iubire

Eu sunt Iubire și atât,

În fiecare noapte

Îmi fac așternut din stele

Ca visele mele 

Să nu devină coșmaruri;

Am idei și idealuri multe,

Tâmplele îmi sunt cărunte 

Dar sufletul mi-e de copil,

Bun, inocent, frumos, docil.

Eu sunt o flacără ce arde neîncetat, 

Zborul prin Univers nu mi-este limitat,

Mă plimb prin Infinit oricând,

Nu las garda jos nicicând;

Mă trezesc în zori râzând, 

Contemplez natura,

Nu mă dau de-a dura 

Ca un fulg de nea

Când vine iarna grea;

Sunt dulce ca o acadea,

Când ajut pe cineva, ajut din toată inima, 

Dăruiesc, fără să cer în schimb ceva,

Eu sunt Iubire... nimic altceva!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Câtă iubire și fericire!

Câte ape tulburi s-au limpezit
Când ochii noștri s-au întâlnit!
Câți fiori ne-au năpădit 

Când mi-ai zâmbit, când ți-am zâmbit!

Câte flori au răsărit

În Grădina Bucuriilor
Când inimile noastre s-au lovit
De săgeata lui Cupidon!
Câte sunete de acordeon și de viori
Se auzeau din depărtare
Când dragostea ne lua de subsuori
Și ne ridica până la nori!

În câte mări și oceane 

Ne-am scufundat
Ca să ne mai spălăm 

De câte un păcat!
Nu m-ai părăsit, 

Nu te-am abandonat,
Pe insule pustii n-am naufragiat;

Visele noastre nu s-au spulberat,
Pietrele durerii au crăpat
Când covoare groase de omăt 
S-au așezat
Pe drumurile greșite
Pe care doar cu gândul 

Le-am parcurs odat'.

Câtă iubire ți-am dat!Câtă fericire 
M-ai făcut să simt cu-adevărat!
Cu câtă blândețe m-ai îmbrățișat
În fiecare zi și-n fiecare noapte!

Mi-aș dori să fie întotdeauna la fel,
Iubirea să ne fie țel,
Să-ți fiu ideal, să-mi fii balsam de suflet
În fiecare iarnă 

Când Dumnezeu toarnă
Cu găleata-i fermecată flori albe
Peste tâmplele noastre dalbe!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Pe Strada Fericirii, în Cartierul Iubirii

Pe Strada Fericirii din Cartierul Iubirii
Acum câțiva ani de zile locuia
O inimă frumoasă ca o stea,
Acum locuiesc două suflete pereche
Iubindu-se ca-ntr-o poveste veche

De neuitat.

De când cocorii au plecat
Tristețea s-a mutat în blocul alăturat,
Lacrimile de pe obraji
Ca frunzele de tei s-au uscat
Când vântul toamnei a șuierat
La fel ca trenul marfar din gară;

În Cartierul Iubirii 

Este eternă primăvară,
Pe Strada Fericirii 

Soarele-i prezent mereu,
Dumnezeu aduce bucurii zi de zi
Celor cu suflete curate de copii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Versuri de dor și de iubire

Din călimări albastre
Zboară fluturi albi spre cer,
Versuri de dor și de iubire
Traversează timpul efemer.

Din nori vineții cad steluțe argintii
Pe străzile aproape pustii,
Vântul bate în ferești,
Iubite drag, unde ești?

O plapumă de omăt ca în povești
Acoperă jumatate din București,
Te caut prin gânduri, prin vise,
Ferestrele-s deschise în sufletul meu;

Îmi amintesc de tine mereu,
Am fost adesea împreună în turneu,
Eu îți căram valiza cu amintiri,
Tu-mi aduceai buchete de trandafiri;

Ca doi musafiri la Masa tăcerii
Stăteam uneori la ceasul serii
În mijlocul fierbinte al verii,
Valurile mării erau zbuciumate,
Inimile noastre minunate
În straie de lumină erau îmbrăcate;

Noapte de noapte
Priveam Luna de porțelan,
Fredonam cântece de-alean,
Tu te comportai ca un timid puștan,
Eu ca o puștoaică îndrăgostită,
Când mă sărutai rămâneam încremenită;

Iubirea noastră nu avea limită,
Nici bariere, nici hotare,
Era scrisă cu litere de aur
În sufletele noastre strălucitoare
Și-n pagini de povești nemuritoare.

Azi nu e soare pe-a liniștii mele cărare,
Mai e puțin și dispare alt an,
M-a luat pe sus Crivățul siberian,
Gerul m-a pus să-mi scot
Hainele groase de la naftalină,
Iarna s-a așezat ca o regină
Pe jilțu-i înghețat de fier forjat;

Să știi iubite că nu te-am uitat,
Mă gândesc la tine neîncetat,
Îngerii păzitori m-au anunțat
Că drumul spre Fericire nu este blocat,
Barca de salvare nu s-a scufundat,
Podul de Flori nu s-a dărâmat;

Mâine în zori
Am să-mi pun pe umeri aripi de cocori,
Am să zbor până la ușa ta,
Să mă aștepți cu-n ceai cald de fructe
Sau cu o cafea!
N-am să-ți aduc în dar un fulg de nea,
Ci doar dragostea imensă din inima mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

La răsărit, nu la apus de soare

Chipul tău iubite, mi-e întipărit pe retine,
Când nu ești lângă mine
Dorul de tine pleacă și vine
Ca o ploaie de lacrimi și suspine
Care îmi face bine adeseori;

Când mă trezesc în zori
Privesc zările albastre minunate,
Îmi beau cafeaua cu lapte
Cu gândul că ai să vii la miez de noapte
Să privim stelele îmbrăcate
În straie albe de mătase;

Dimineața la ora șase
Pun în plase de țânțari fiorii hoinari
Care aleargă ca niște armăsari
Pe câmpia sufletului meu;

Când mă simt rău, sărut fotografia ta,
Îmi pun pe mine cămașa-ți parfumată
Și scap de gândurile negre dintr-o dată,
Liniștea își face apariția ca o zână bună
În inima-mi preabună;

Iubirea pentru tine îmi dă aripi să zbor
Ca o pasăre măiastră 

Deasupra oricărui nor,
Raza de speranță nu lipsește din decor
Chiar dacă la televizor se anunță furtună
O dată pe săptămână.

Se mai rupe câte-o strună de vioară
Când vântul șuieră pe afară,
Dar nu mi-e frică de nimic!
Beau un pic de ceai de tei,
Scot din sertar vechiul condei,
Scriu poeme despre primăveri,
Desenez fluturi și flori
Când nu pot să-ți văd ochii strălucitori.

Te iubesc din ce în ce mai mult,
Nu am uitat de niciun jurământ,
De nicio promisiune,
Nu voi renunța nicicând la tine;
Mâine, vremea bună va ține cu noi,
Nu vor fi ploi, nu va fi ninsoare
Pe-a Fericirii luminoasă cărare,
Te-aștept cu nerăbdare
La răsărit, nu la apus de soare!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

În brațele Fericirii

Oriunde aș merge,
Oricâte țări aș colinda,
Busola îmi arată
Drumul spre inima ta.

Când mă trezesc în zori
Și mă gândesc la tine
Pe cer nu mai sunt nori
Căci îi alungă ai dragostei fiori.

Au răsărit atâtea flori
În grădina inimii mele
De când mi te-a adus în cale
Ploaia de stele a lui April!

Zâmbetu-ți gingaș de copil
M-a făcut să te iubesc din prima clipă,
Dar n-am vrut să fac risipă de cuvinte,
Nu ți-am spus ce simt, ce gândesc... !

Îmi amintesc cât trac aveam
Când ne îmbrățișam și ne sărutam,
Parcă eram doi actori 

Dintr-un film mut,
Credeam că stăm pe un teren abrupt,
Dar Valul iubirii ne-a dus 

În brațele fericirii.

Orice aș face, oriunde m-aș afla,
Mintea-mi zboară tot la tine,
Nu te pot uita! Ești soarele
Din primăvara-mi de poveste;

În iernile geroase fără ninsori
Îți trimit veste prin porumbeii voiajori,
Îți scriu scrisori nenumărate,
Sufletul îmi spune zi și noapte
Că vom fi împreună până la moarte.

În orice carte scoasă la lumină
De inima-mi plină de iubire
Ești personajul principal,
Nu ai un rol simplu, banal;

Ca pe un Crin Imperial te prețuiesc,
Datorită ție nu mă rătăcesc
În Labirintul Tristeții
Și nu alunec

Pe nicio pantă greșită a vieții;

Mi-ai înfrumusețat anii tinereții,
Am să-ți fac de vis anii bătrâneții,
Între noi va fi mereu armonie
Căci am făcut și vom face din iubire
Artă, poezie... !

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Pete de culoare

Se duc cocorii, se tot duc,
În țări mai calde
Când sunt moarte frunzele de nuc,
Eu mă usuc pe picioare
Când nu mai simt parfum de floare,
Am început să urăsc
Dulceața de cireșe amare.

Copacii dezbrăcați
Sunt puși la Zidul Durerii,
Nuferii plâng pe lac de dorul verii,
Zilele trec în mare grabă,
Fericirea e ca o podoabă,
Dar nu se vinde la nicio tarabă.

Se duc anii noștri, se duc,
Ceasul cu cuc nu s-a demodat,
Ne dă deșteptarea ca altădat',
Timpul pe pământ este limitat.

Ninge neîncetat din cerul întunecat
În sălile de așteptare ale unor inimi goale,
Un covor moale de omăt s-a așternut
Pe drumul străbătut cândva de iubire.

Ninge în neștire
Pe Linia dreaptă de Plutire,
Câteva fire de trandafiri
Zac sub zăpadă,
Poate-or apuca să vadă
Chipul blând al primăverii
Și câteva raze de soare
După ce se va sfârși
Perioada de hibernare.

Se duc cocorii, dispar în zare,
Ca niște pete de culoare
Dintr-un tablou prea mare
Decolorat de apa amestecată cu sare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Totul, într-un cuvânt

Aș vrea să fiu un fulg de nea,

Să mă topesc în palma ta 

Când mă săruți,

Să mă prefac în strop de rouă,

Să stau pe buzele-ți fierbinți

De la ora două până la ora nouă.

Ce mult aș vrea să fiu o stea,

Să-ți strălucesc în suflet 

Când e vreme rea,

Să-ți luminez cămara inimii

În nopțile triste, pustii!

O ramură de cireș înflorită 

Mi-aș dori nespus să fiu,

Să mă privești cu drag 

Când cerul de deasupra-ți este cenușiu

Și ninge peste tâmplele-ți cărunte.

De-aș fi înaltă cât un munte

În fiecare zi te-aș săruta pe frunte 

Ca pe un copil frumos, cuminte,

M-ai ține minte o viață întreagă,

Mi-ai compune baladă după baladă.

Aș vrea să-ți fiu primăvară însorită,

Să mă simt blagoslovită 

Când îmi șoptești că mă dorești,

Că mă iubești în fiecare an mai mult;

Mi-ar plăcea să-mi spui că-ți sunt 

Totul... într-un cuvânt. 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură 

Harta Iubirii

Hai să desenăm o Hartă a Iubirii,
Să punem punctul pe i,
Să trasăm liniuțe de unire
Între noi și fericire,
Să ne întâlnim la margini de lumi
Unde nu există furtuni între oamenii buni.

Hai să scoatem cuvântul "minciuni"
Din vocabular,
Să mergem pe drumul perpendicular

Cu adevărul, 

Să nu ni se mai zbârlească părul în cap
Când boii nu mai trag la jug,
Să folosim pensete de chirurg
Să scoatem răul din rădăcină,
Să scoatem la lumină
Tot ce-i mai bun din noi;

Hai să devenim eroi necunoscuți,
Știuți doar de Dumnezeu
Căci tu și eu suntem la fel,
Iubirea noastră nu ține de portofel
Ci de sentimente 
Cât toate cele șapte continente la un loc.

Hai să aprindem un foc de tabără,
Să ne îmbrăcăm în frunze de iederă,
Să ne agățăm inimile de stele,
Să strălucim la fel ca ele!

Hai iubitule să împărțim la doi
Picurii din ploi și fulgii de zăpadă,
Să aducem soarele pe-a noastră stradă,
Să ne fie ușori anii care vor veni,
Iubirea să ne fie izvor nesecat de bucurii.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Un loc în inima ta

Salcâmii iar m-au îmbătat
Când m-ai invitat la tine, la palat,
M-ai așteptat cu brațele deschise,
Ca-n ale mele frumoase vise;

Mi-ai sărutat mâinile fine
Apoi m-ai îmbrățișat,
Ne-am plimbat 

Pe lângă fântânile arteziene,

Până când moș Ene m-a mângâiat 

pe gene;

Am adormit la pieptu-ți dezgolit
Cu gândul la Eros
Datorită căruia ne-am întâlnit,
M-am trezit a doua zi de dimineață
În miros de izmă creață;

Curcubeul ne-a zâmbit
Când pe cer s-a ivit soarele mândru tare,
Trecusem de ale emoțiilor hotare
De ore bune,
Vedeam doar strune de viori
Și aripi de cocori în lumea plină de culori
Pe care mi-o pusesei la picioare;

Mă bucur că mi-ai făcut loc
în inima-ți mare
Ca să fim împreună și în viața viitoare,
Știi cât de mult te iubesc,
Iubite, Darul meu Ceresc!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Un minut cât un Infinit

Mai stai în umbra mea o clipă
Să vezi cum dragostea se înfiripă
Între un suflet mare, minunat,
Și un altul blând, curat,
Ce strălucește ca un diamant.

Mai stai o zi în preajma mea
Să vezi cum valul dragostei te ia
Și mi te-aduce în lumea-mi de poveste,
Nu pleca departe fără să îmi dai de veste.

Mai stai lângă mine un ceas
Să vezi că nu a mai rămas nimic
Din toamna frumoasă, bogată,
Iarna geroasă dintr-o dată a venit,
Ninge necontenit peste părul meu albit.

Mai stai dragul meu iubit
Un minut cât un Infinit,
Cu mine poți fi fericit oricând
Dacă mă porți ca pe o primăvară
În al tău suflet și gând.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

În fiecare an

În fiecare an, iarna cea egoistă

Mă face să stau cu nasul în batistă,

Ca o artistă de revistă

Își joacă bine propriul rol,

Din cauza ei, sufletul mi-e gol.

În fiecare an, câte un stol de păsări

Pleacă tot mai departe,

Stelele dispar în ceață-n miez de noapte,

Zgomote ciudate se aud

Când se rup crengile uscate de dud.

În fiecare an, mai rău asud

Din cauza oboselii și a plictiselii,

M-am săturat să văd covoare albe 

Înșirate pe caldarâm,

Nu vreau să dărâm castelele de nisip

Pe care-n visele-mi frumoase 

Le-am construit!

N-am să-i spun Crăiesei Zăpezilor 

"Bine-ai venit",

Nici n-am să vărs lacrimi de granit,

Spectacolul de gală s-a sfârșit

Când frunzele de tei au ruginit.

Trandafirii din Grădina Bucuriilor

Sunt aproape înghețați,

Porumbeii voiajori sunt cocoțați 

Pe Scara Fericirii,

Trebuie să mă lupt cu morile de vânt 

În fiecare an, în numele iubirii.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură