Un loc în inima ta

Salcâmii iar m-au îmbătat
Când m-ai invitat la tine, la palat,
M-ai așteptat cu brațele deschise,
Ca-n ale mele frumoase vise;

Mi-ai sărutat mâinile fine
Apoi m-ai îmbrățișat,
Ne-am plimbat 

Pe lângă fântânile arteziene,

Până când moș Ene m-a mângâiat 

pe gene;

Am adormit la pieptu-ți dezgolit
Cu gândul la Eros
Datorită căruia ne-am întâlnit,
M-am trezit a doua zi de dimineață
În miros de izmă creață;

Curcubeul ne-a zâmbit
Când pe cer s-a ivit soarele mândru tare,
Trecusem de ale emoțiilor hotare
De ore bune,
Vedeam doar strune de viori
Și aripi de cocori în lumea plină de culori
Pe care mi-o pusesei la picioare;

Mă bucur că mi-ai făcut loc
în inima-ți mare
Ca să fim împreună și în viața viitoare,
Știi cât de mult te iubesc,
Iubite, Darul meu Ceresc!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Un minut cât un Infinit

Mai stai în umbra mea o clipă
Să vezi cum dragostea se înfiripă
Între un suflet mare, minunat,
Și un altul blând, curat,
Ce strălucește ca un diamant.

Mai stai o zi în preajma mea
Să vezi cum valul dragostei te ia
Și mi te-aduce în lumea-mi de poveste,
Nu pleca departe fără să îmi dai de veste.

Mai stai lângă mine un ceas
Să vezi că nu a mai rămas nimic
Din toamna frumoasă, bogată,
Iarna geroasă dintr-o dată a venit,
Ninge necontenit peste părul meu albit.

Mai stai dragul meu iubit
Un minut cât un Infinit,
Cu mine poți fi fericit oricând
Dacă mă porți ca pe o primăvară
În al tău suflet și gând.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

În fiecare an

În fiecare an, iarna cea egoistă

Mă face să stau cu nasul în batistă,

Ca o artistă de revistă

Își joacă bine propriul rol,

Din cauza ei, sufletul mi-e gol.

În fiecare an, câte un stol de păsări

Pleacă tot mai departe,

Stelele dispar în ceață-n miez de noapte,

Zgomote ciudate se aud

Când se rup crengile uscate de dud.

În fiecare an, mai rău asud

Din cauza oboselii și a plictiselii,

M-am săturat să văd covoare albe 

Înșirate pe caldarâm,

Nu vreau să dărâm castelele de nisip

Pe care-n visele-mi frumoase 

Le-am construit!

N-am să-i spun Crăiesei Zăpezilor 

"Bine-ai venit",

Nici n-am să vărs lacrimi de granit,

Spectacolul de gală s-a sfârșit

Când frunzele de tei au ruginit.

Trandafirii din Grădina Bucuriilor

Sunt aproape înghețați,

Porumbeii voiajori sunt cocoțați 

Pe Scara Fericirii,

Trebuie să mă lupt cu morile de vânt 

În fiecare an, în numele iubirii.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură