Din toată inima

Aș vrea să fiu un foc viu,
Să ard în sufletu-ți pustiu,
Să nu mă stingă nimeni niciodată;
Mi-ar plăcea să fiu a ta,
Pe-o perioadă nelimitată.

Aș vrea din toată inima
Să fiu o floare de nu-mă-uita,
Să ai grijă de viața mea,
Să-mi dai iubire-n loc de apă,
Să-mi spui că îți sunt dragă
În fiecare minut.

Aș vrea să te sărut pe gât
Când pui capul pe umăru-mi stâng,
Să îmi lipesc gura de gura ta,
Să simt cum îți bate inima
Când te îmbrățișez;

Aș vrea cu tine să dansez
Prin ploaie, la Saint Tropez,
Să te păstrez în amintire
Ca pe o ultimă iubire.

Aș vrea să te-nvelesc cu stele
Când nopțile ți-s grele,
Să-ți fie somnul lin,
Să uiți de-al vieții chin;

Sub ramuri de măslin aș sta cu tine
În zilele senine de vară,
Să-ți piară de pe chip
Orice urmă de tristețe,
Să pot să mă bucur cât mai mult
De-a ta unică frumusețe;

Aș vrea să-ți dau povețe,
Cum îți dădeam demult,
Să stau să te ascult
Când nu ai cu cine să vorbești;

Aș vrea să mă iubești cum te iubesc,
Să mă dorești cum te doresc,
Să îmi zâmbești cum îți zâmbesc
În fiecare zi; 
Din toată inima mi-aș dori  

Doar al meu să fii!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Arde focul

Arde focul în cămin,
Nu se-aude niciun suspin,
Nu bâzâie nicio muscă,
Doar câinii latră și mușcă
Din când în când.

Mi-am făcut o morișcă  de vânt
Și-un evantai din frunze uscate,
Am scos Ierbarul vechi de la naftalină
Pătat de-a timpului rugină,
Am desenat pe-o foaie velină
Un soare strălucitor
Și-un cer albastru fără niciun nor.

Mi-e dor să văd zâmbete pe fețele copiilor
Și-ale bătrânilor cu tâmple albe
Care-au făcut din lacrimi salbe
Luptând pentru acest Pământ Sfânt!

E liniște ca de mormânt,
Nimeni n-a scos un cuvânt de ieri,
Ceața s-a așternut peste tăceri,
Vorbe dulci nu găsești pe nicăieri.

Arde focul în vatra inimii,
Cad steluțe argintii
Peste povești și peste poezii,
Peste tristeți și bucurii
În aceste clipe cenușii.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Ce să-ți mai spun?

Ce să-ți mai spun iubite acum,

Când nici urmă de parfum

N-a mai rămas din primăvară?

Aș vrea să mă nasc a doua oară 

Într-o zi senină de April 

În miros de narcise și de bujori,

Să am obrăjori roșii ca rubinele, 

Buzele să-mi fie catifelate 

Ca petalele delicate de trandafir;

Am început să mă mir ca lumea toată

Cum trece timpul dintr-o dată,

În curând se va sfârși anul.

Oare-am putea să dăm cu banul,

Să încercăm să schimbăm ceva

Pe Planeta albastră, frumoasă ca o stea?

Vremea-i din ce în ce mai rea,

Mai e puțin și îngheață Dunărea,

Marea Neagră se-nverzește-adeseori  

Din cauza vapoarelor ce pleacă-n zori,

Cad în tăcere ninsori după ninsori

Peste câmpiile cândva pline de flori.

Ce să-ți mai spun iubite?

C-aș vrea să-ți văd blânzii ochișori? 

Că număr secundele, orele,

Și calculez distanța dintre noi?

La tine sunt ploi, aici, gheață și noroi,

Iarna ne-a luat prin surprindere, 

Ca de obicei,

Raza Speranței s-a pierdut în zare

Când au plecat păsările migratoare;

Mă doare sufletul când văd că nu apare

Soarele îmbrăcat în straie strălucitoare,

Dar mă bucur că iubirea pentru tine
Nu dispare din inima-mi mare! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură