Niciodată nu-i târziu

Când amintirile mă împresoară
Mi se face dor de primăvară,
De florile de măr și de cireș;
Aș vrea în calea mea să ieși,
Iubite cu ochi strălucitori
Ca stelele care dispar în zori!

Mi-aș dori să mă-nconjori ca pe-o cetate
În fiecare noapte când vântul bate,
Să nu mai latre câinii pe la colț de stradă
Când ochii-mi blânzi vor să te vadă!

A început să ningă 

În a inimii mele ogradă,
Soarele nu mai răsare dintre nori,
Nu mai văd lumea în culori,
Ceru-i întunecat seară de seară,
Dulceața s-a făcut amară în sufletul meu.

Mă gândesc la tine mereu,
Mi-e greu să parcurg vechiul traseu
Care mă ducea aproape de casa ta,
Îndoiala și-a făcut cuib în mintea mea
Ca o rândunea... pleacă și vine
Când vrea la mine.

Câte zile senine am avut
Când tăcerile-au tăcut
Și mi-ai spus că mă iubești!
Azi ești departe, la granița viselor,
Între miazăzi și miazănoapte,
Apele mele sunt cam tulburate;

De dragul tău, pun în fiecare carte 
Pe care cu atenție o scriu
Sentimente pure, căci știi și știu,
Niciodată nu-i târziu să speri,
Mii de primăveri poți inventa
Când ți-e fericită inima!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

După Chipul și Asemănarea Lui

Perdele sunt trase la mine-n dormitor,
Pe cer nu e niciun nor,
Sufletul mi-e liniștit, chipul senin,
Nu beau șampanie, nici vin de razachie,
Beau Apă Vie cu gândul la Dumnezeu,
Datorită Lui exist eu.

Mâinile Lui m-au plămădit
Din Iubire și din Lut,
Am străbătut drumuri lungi
Având mulți Sfinți aproape,
Îngerii Păzitori m-au ocrotit,
Somnul mi-a fost dulce-n fiecare noapte,
N-am avut vise urâte, ciudate.

Ușa inimii mele, este non-stop deschisă,
Nu mai sunt răpusă de Durere,
Am infinită putere
De când Tristețea a fost ucisă
De Oastea biruitoare a lui Iisus
Căruia sufletul meu îi e supus.

Azi nu mai plâng, tac și ascult,
Vorbesc când trebuie, nu prea mult,
Mă bucur de fiecare secundă
Pe care o trăiesc,
Prețuiesc viața ca pe un Dar Sfânt.

Dumnezeu mi-e Scut de Apărare
Pe viscol, pe ploi și pe ninsoare,
Lumina Lui Divină nu dispare
Din inima-mi mare,
O stea frumoasă strălucitoare
Stă deasupra capului meu mereu,
Nimeni nu îmi poate face rău!

Dumnezeu Tatăl Ocrotitor,
Are grijă de fiecare oscior din trupul meu,
Îi mulțumesc în fiecare minut
Că m-a făcut exact cum a vrut,
După chipul și asemănarea Lui,
Slavă Cerului!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dumnezeu ne iubește

Lacrimi calde, pe câmpuri, pe nisipuri,

Au căzut din sufletu-mi blând 

Unde aveau cuiburi sute de fluturi,

M-am cățărat pe piscuri de munți

Ca să fiu aproape de Sfinți, de Dumnezeu,

M-am rugat ca eu să fiu aleasa ta,

Să-ți fiu, să-mi fii alăturea o veșnicie.

O mie unu de trandafiri au înflorit 

În grădina inimii mele când ne-am întâlnit

La capăt de lume, la margine de Infinit

Unde nu există asfințit pentru iubire

Nici sfârșit pentru fericire.

În brațele-ți iubitoare m-am adăpostit

Ca la sânul mamei mele în clipele grele,

Cu târnul de nuiele ai măturat tristețea,

Mi-ai ținut pe loc tinerețea

Ca bătrânețea să ne găsească împreună;

În inima-ți mare și bună 

M-ai primit de la-nceput cu drag,

M-ai așteptat mereu cu flori 

În al casei prag, 

Mi-ai dăruit iubire din zori până în seară 

Din primăvară până-n iarnă și tot așa...

Au trecut ani mulți peste noi,

Nu ne-am spus vorbe urâte, 

Nu ne-am împroșcat cu noroi,

N-am folosit metode sofisticate, 

Nici trucuri... N-am aprins

Focul dragostei cu chibrituri;

Azi, urcăm de mână pe piscuri înalte,

Avem parte de multe bucurii,

Dumnezeu ne iubește, 

Ne însoțește în călătorii,

Ne înfrumusețează viața zi de zi. 

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Punți de legătură