În iarna aceasta

În iarna aceasta cu zăpezi argintii
Am să închid fluturii iubirii în colivii,
N-am să-i mai scot până la primăvară
Căci frigul de afară le poate dăuna.

În iarna aceasta strălucitoare ca o stea,
Am să port mănuși albe de catifea,
N-am să mai beau cafea
Ci doar ceai fierbinte din flori de soc,
Poate voi avea mai mult noroc.

Timpul trece greu acum,
Deasupra fiecărei case-s dâre de fum,
Fericirea a rămas blocată pe drum.
Am să-mi dau cu parfum de ghiocei,
Poate va pleca mai repede
Crăiasa Zăpezii cu alaiul ei.

Cuiburile de porumbei sunt părăsite
De când a venit gerul pe negândite,
Crivățul face ravagii în pădurile de fagi,
Spiridușii dragi nu lipsesc
Din niciun basm copilăresc.

Anul acesta, ca și altădat'
Albastrul cerului s-a decolorat
Când a nins prima dat',
Degeaba mi-am pictat pe suflet
Raze aurii de soare,
E ceață de la munte pân' la mare.

Câinii latră pe la stână
Când apare mândra Lună,
Lupul și-a schimbat părul, dar năravul ba,
Mereu râvnește la bunurile altora.

În iarna aceasta care mă dă pe spate
Am să port bentițe colorate
Ca becurile din brăduțul desenat
Pe pereții holului de la intrare
În inima-mi caldă și mare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Copie la indigo

Iubire, lacrimă de mărgăritar,
Hai să mergem la patinoar
Să ne dăm cu săniuța
Că a venit iarna drăguța!

Iubire, floare albă de cireș,
Aș vrea în calea mea să ieși
În fiecare primăvară
Să nu-mi fie viața amară!

Iubire prietenă, nu adversară,
Ești o comoară la care n-am să renunț,
Dacă n-ai să mă iei la bani mărunți
N-am să te iau nicicând la mișto,
Doar știi că sunt copia ta la indigo!

Iubire, bibelou de preț,
Ți-e numele scris
Pe-al sufletului meu letopiseț,
Ești dulce ca vata pe băț,
Mereu ai grijă de mine
Când te alint, când te răsfăț!

Iubire, barcă de salvare,
Mă duci pe rute ocolitoare
Cât mai aproape de soare
În clipele rătăcitoare 
Când inima mă doare.

Iubire, umbră odihnitoare
În zilele fierbinți de așteptare,
Pe aripi de păsări călătoare
Îmi pui dorul și dorința mistuitoare.

Iubire plină de splendoare
Care provii din magice izvoare,
Tu nu îngheți în perioada de hibernare,
De beau un strop din tine,
Nu mai am nevoie de nimic.

Iubire, loz în plic adesea câștigător
Pentru inima-mi care-i ca un motor
Ce nu se strică niciodată,
Ești capodopera de artă
Pe care a creat-o mintea mea,
Strălucești pe cerul vieții mele ca o stea!

Iubire, icoană vie,
Miroși a parfum de iasomie și de tei,
Ce mult se bucură ochii mei
Când văd frumusețea ta!

De-aș mai avea de trăit o mie de vieți
Te-aș pune să mă înveți
Cum să ocolesc tristețea
Când bătrânețea e aproape.

Iubire, ura nu poate să te îngroape,
Pentru tine nu există moarte,
Dumnezeu când te-a creat
Te-a îmbrăcat în aur și argint curat,
Ți-a dat timp nelimitat.

Binecuvântat fie numele lui Iisus
Care pe calea dreaptă m-a adus,
Lui m-am supus
Când te-am pus la loc de cinste
În inima-mi curată
În care-s numai daruri sfinte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Prințul inimii mele

De când te-am cunoscut
Prințul inimii mele te-am făcut,
Am trecut peste munți și peste ape
Ca să îți fiu non-stop aproape.

În brațele tale am căzut
Din prima clipă când te-am văzut,
Durerile subit au dispărut
Din pagini de povești scrise-n trecut.

Datorită ție am renăscut,
Am înflorit ca un crin
Lângă ramura verde de măslin
Pe care mi-ai întins-o
Când inima de dor mi-era cuprinsă.

Am călătorit de mii de ori prin Infinit
Cu iubirea noastră de nestăvilit,
M-ai învăluit în raze de lumină
În fiecare zi senină.

Un înger păzitor mi-ai fost
Când viața îmi părea fără de rost,
M-ai scos la liman
Când mai aveam puțin și-alunecam
Pe-un tobogan numit "Tristețe";

Mi-ai dat sute de povețe,
M-ai dojenit cu blândețe,
M-ai ținut pe linia de plutire
În clipele de dezamăgire.

Mi-ai dăruit iubire,
Ți-am dat în schimb fericire,
Drumul spre împlinire nu ne-a fost greu
Căci ne-am ajutat reciproc mereu;

Tu ai luat poverile de pe umărul meu
Și le-ai cărat în spate,
Eu ți-am scos emoțiile din captivitate
Folosind citate despre libertate.

Câte cărți de dragoste am răsfoit
Când sufletul mi-era răvășit!
Câte lacrimi de granit
Mi-ai șters de pe obraji!

Azi te iubesc mai mult ca ieri,
N-am să te las să pleci nicăieri,
Veri, toamne, ierni, primăveri,
Vom trăi destule împreună;

Vom avea liniște și vreme bună
De care să ne bucurăm
Căci știm să dansăm
Pe muzica frumoasă a iubirii
Când trandafirii înfloresc.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că te-a trimis în calea mea!
Ești muza ce-mi inspiră inima,
Penița mea de aur nu se va toci
Chiar dacă o voi folosi în fiecare zi!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Iubirea, piatră de hotar

Întind mâna când vreau să ating o stea,

Scot fotografia cu noi doi

Din buzunaru-mi de la pijama,

Aprind lumina în cămăruța-mi goală, 

Îmi pun în poală o rază de lumină 

Ca să îmi fie noaptea lină.

Îmi lipesc buzele de gura ta 

Când îmi vibrează inima,

Visez cu ochii deschiși 

Că-mi ești aproape,

Mă trec sudori, apar fiori, 

Zeci de culori văd la Orizont;

Dansează fulgi roz de nea 

Pe ringul unde dragostea-i stăpână, 

Blânda Lună doarme liniștită 

În perioada blagoslovită din an

Când nu iese din grajd Calul Troian.

Albastre flori văd pe pereți în zori

Când nu sunt nori pe cer,

Cocori și egrete 

Scot din imaginare eprubete,

Le pun aripi de mătase,

Le dau drumul să zboare 

Seara, pe la ora șase.

Când lângă mine ești

Și-mi spui că mă iubești

Te pun să scrii pe foi aurii

Că n-ai să mă părăsești, 

Te iscălești, mă iscălesc 

După ce-ți șoptesc că te iubesc;

Îți promit că n-am să te dezamăgesc,

Nici n-am să te părăsesc, 

Am să pun iubirea noastră în ramă,

Să ne fie balsam pentru orice rană.

Când vreau să fiu cu tine,

Nu te mai caut printre suspine,

Iubirea ta îmi aparține,

Ca un râu cu Apă Vie 

Curge prin arterele fine ale inimii mele,

Mă scapă întotdeauna de belele.

Ce frumușele sunt clipele de tăcere 

Când simțim calda mângâiere

A dorului hoinar 

Ce face ca iubirea 

Să ne fie piatră de hotar

În fiecare ceas aniversar!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Săgeata lui Amor

Departe sunt de tine

Și-mi pare doar un joc

Viața aceasta plină de surprize

Uneori lipsită de noroc;

În vatra inimii mele, arde intens un foc, 

Săgeata lui Amor s-a-nfipt cu putere

În sufletu-mi cuprins de dor 

De când m-am mutat

Pe Strada Nostalgiilor.  

În miezul sec al nopților 

Privesc pe geamul amintirilor, 

Te văd ca pe un actor

Dintr-un film alb-negru, nu color;

Te-aștept cu masa pusă, iubite călător,

Plăcintele cu mere sunt încă în cuptor,

Aș vrea să vii pân' la ivirea zorilor

Să-ți pui capul pe perna-mi moale

Dată cu parfum de roze îmbietor.

Vino măcar la ora de visare

Căci de o săptămână ninge fără încetare, 

Razele de soare s-au ascuns 

În colțuri de Univers de nepătruns.

Simt că n-a ajuns la final iubirea noastră, 

Cerneala din călimara-mi albastră 

Nu s-a uscat, 

Promisiunile făcute mai demult 

Nu le-am uitat,

Am câștigat timp în plus 

Când mi-ai răspuns la scrisori.

Câți fiori de fericire 

Ne-au întâmpinat la toate liniile de sosire!

De câte îmbrățișări ne-am bucurat 

Când cu iubirea la taclale-am stat

Pe țărmuri cu nisipuri de aur curat 

În mijlocul verii, la ceasul înserării!

Câte vacanțe minunate am avut,

Câtă dulceață era într-un simplu sărut! 

Câți fluturi, câte flori am pictat adeseori,

Câte păsări și zări senine

Am desenat pe zeci de foi veline!

De câte zboruri ieftine spre Infinit 

Am beneficiat la asfințit,

Câți pași mari spre Răsărit

Mână în mână am făcut! 

Lung e drumul ce-l avem de străbătut,

Ne despart continente, mări și oceane,

Batalioane de sentimente trec zilnic 

Pe sub Arcul de Triumf din inima mea

Ca să ajungă la frontiera unde-i inima ta.

Iubirea vrea să-și ocupe câte un loc

Pe fiecare teritoriu 

Unde armele nu ies din toc,

Ura și minciuna, 
Otrava, pelinul, mătrăguna, 

Norii negri și furtuna,

Răutățile nu au ce căuta 

În povestea mea și-a ta.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură

Lipici cu sclipici

Mi te-am ascuns în suflet 

Ca pe o Oază de Fericire

Când mi-ai apărut în față aievea,

Nu ca o nălucire,

N-ai fost, nu ești doar un simplu vis,

Ai fost scânteia care a aprins Focul iubirii.

Mi te-am zidit în mine 

Când nuferii au înflorit,

Ți-am liniștit gândul răvășit,

Ți-am mângâiat trupul istovit;

Te-am modelat după cum am vrut

Ca pe-o bucată de lut amestecată cu apă,

Ți-am fost dragă, mi-ai fost drag

De când ne-am întâlnit prima oară 

În al toamnei frumos prag.

Ploua și frunze ruginii cădeau 

Când ochii noștri se-ntâlneau

La ceas de seară,

Azi ninge pe vechea ulicioară 

Unde ne-am sărutat 

De zeci de ori, nu doar o dat'.

Mi te-am pictat în suflet 

Cu acuarele fermecate,

În fiecare noapte, ca o stea de aur

Apari pe bolta senină;

Mi-e Universul plin de lumină 

De când te-am cunoscut,

N-aș fi crezut că poate exista 

O inimă atât de bună ca a ta! 

Mi te-am lipit de viața-mi grea

Să-mi fii mereu alăturea,

Lipici cu sclipici am folosit

Să fii strălucitor, cum ai dorit.

Mi te-am ascuns în inimioara mea

Când primăvara a fugit de-acasă, 

Mi-ai fost mire, ți-am fost mireasă 

În primul capitol din povestea noastră.

Te iubesc cu patimă, cu disperare,

Îmi ții loc de soare în zilele amare,

Ești raza de speranță care nu dispare

De pe întinsa albastră zare 

De deasupra mea;

Ca un mugur de floare de nu-mă-uita

Răsari în grădina-mi minunată

De fiecare dată 

Când inima mi-e zbuciumată,

N-am să renunț la tine niciodată! 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Punți de legătură 

Bună dimineața Soare!

Iarna aceasta mi se pare atât de lungă!
Aș vrea ca dorul meu s-ajungă la ușa ta,
Să-i spui "Bună dimineața Soare,
Bine-ai venit în lumea-mi fără de culoare!"

Iarna aceasta tăcută
Cu multe semne de întrebare
Mă pune în mișcare ca pe o roată,
Cu inima-mi îmbrăcată în iubire
Am să merg la Linia de Sosire
Unde m-așteaptă Trenul
Pe care scrie "Fericire".

Am să urc în primul vagon La Clasa întâi
După ce-am să-ți trimit o bezea
Ca să nu-ți pui pofta de iubire-n cui,
Porțile Raiului se vor deschide
Când îi voi râde tristeții în nas;

N-am să fac popas printre amintiri
Chiar dacă am unele nelămuriri.
Să-mi pui petale de trandafiri pe pernă,
Să ne iubim ca-n Epoca modernă
Până când va veni primăvara!

La noapte, ne vom pierde printre șoapte,
Ape tulburate nu vor fi
Chiar dacă zăpezile-argintii ne vor cotropi,
Ne vom tăvăli pe covoare de stele
Ca să scăpăm de blesteme, de belele;

Vreau ca Anul Nou
Să ne găsească îmbrățișați,
Strâns legați cu funia dragostei.
Chiar dacă frunzele de tei au înghețat
Inima mea nu a încetat să bată tare
Din dragoste mare pentru tine;
De vei rămâne lângă mine, totul va fi bine!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Ce-ai făcut?

Ce-ai făcut Iubire dragă,
Îți arde de pozne, de șagă?
Doar știi că ești preferata mea,
Te folosesc în fiecare poezie
Căci nu îmi ceri simbrie,
Mi te oferi pe tavă aproape mereu,
Te port în gândul și-n suflețelul meu.

Ce-ai făcut frumoasă primăvară,
Ai rămas pe vechea-ți ulicioară
În ultima seară când mi-ai stat în brață
Până dimineață?

Ce-ai făcut mugur de floare?
Mi te-au furat păsările călătoare
Și te-au dus departe
Unde pașii mei nu pot ajunge?

Azi ninge, dar nu-mi displace,
Moș Nicolae trebuie să vină-ncoace
Cu daruri la copii, cu dulciuri, cu jucării;
Am să îmi pun și eu ghetuțele la ușă,
C-am fost cuminte ca o păpușă,
N-am supărat pe nimenea,
Mi-am văzut de treaba mea.

Hai că vorbim mai târziu,
Vreau să fiu fresh la miez de noapte,
Clopotul fericirii va bate
Pentru întreaga lume...
Mai inventează glume până atunci,
Treci peste văi, peste lunci,
Să nu te culci până nu mă săruți pe frunte
Iubire mare cât un munte!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Iarna...

Ninge cu flori dalbe în povestea mea,
Ninge și aievea; Steluțe albe de catifea 

Mi se lipesc de tâmple.
Nu știu ce-o să se întâmple pe viitor,
Dar n-am să renunț la darurile lui Amor
Pe care le-am primit în luna lui Cuptor.

Iarna, mă face să merg încetișor,
Nu vreau să alunec pe gheața suspinelor
În acest anotimp rece, frumușel,
Care mă pune pe gânduri nițel!

Crivățu-i cam zgomotos,
Un firicel de lumină și-a făcut adăpost
Sub crengile unui brăduț stufos,
Un băiețel lăudăros 

Îmi arată Omul de zăpadă 

Făcut de mânuțele-i dibace
La primul colț de stradă.

Ninge în a inimii mele ogradă
Cu fluturi roz și argintii,
Norii cenușii nu-mi inspiră teamă,
N-am să fac dramă din comedie;
Sunt încă vie, mă bucur că trăiesc,
Lui Dumnezeu îi mulțumesc în fiecare zi
Că are grijă de copii și de bătrâni,
De oamenii cuminți și buni!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dorul și Dorința

Pe-o plajă scăldată de soare
Erau două inimioare,
Una plutea, alta dansa,
Briza mării le mângâia,
O pasăre măiastră le cânta
Din zori până în seară;

De la-nceput de primăvară
Până la sfârșit de vară, cerul era senin,
Universul se bucura din plin
De iubirea care se simțea din depărtare.

Pe plaja întinsă de la capăt de lume,
În fiecare zi câte-o minune se întâmpla,
Cupidon ajuta cuplurile frumoase
Să își facă zeci de case,
Nu castele de nisip.

Pe plaja unde timpul s-a oprit
Iubirea ajungea într-un minut
De la punctul zero până în Infinit,
Valurile de plăcere erau de nestăvilit.

Pe plaja minunată, la asfințit,
Dispăreau toate lacrimile de granit,
Dorul umbla nestingherit gol pușcă
Pe lângă Dorința
Ce se bucura ca o rățușcă
De apele limpezi în care se îmbăia.

Pe plaja fierbinte de la Răsărit
Două suflete pereche s-au întâlnit,
Iubirea s-a lipit ca timbrul pe scrisoare
De țărmul liniștit de mare
Dintr-o poveste nemuritoare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Niciodată nu-i târziu

Când amintirile mă împresoară
Mi se face dor de primăvară,
De florile de măr și de cireș;
Aș vrea în calea mea să ieși,
Iubite cu ochi strălucitori
Ca stelele care dispar în zori!

Mi-aș dori să mă-nconjori ca pe-o cetate
În fiecare noapte când vântul bate,
Să nu mai latre câinii pe la colț de stradă
Când ochii-mi blânzi vor să te vadă!

A început să ningă 

În a inimii mele ogradă,
Soarele nu mai răsare dintre nori,
Nu mai văd lumea în culori,
Ceru-i întunecat seară de seară,
Dulceața s-a făcut amară în sufletul meu.

Mă gândesc la tine mereu,
Mi-e greu să parcurg vechiul traseu
Care mă ducea aproape de casa ta,
Îndoiala și-a făcut cuib în mintea mea
Ca o rândunea... pleacă și vine
Când vrea la mine.

Câte zile senine am avut
Când tăcerile-au tăcut
Și mi-ai spus că mă iubești!
Azi ești departe, la granița viselor,
Între miazăzi și miazănoapte,
Apele mele sunt cam tulburate;

De dragul tău, pun în fiecare carte 
Pe care cu atenție o scriu
Sentimente pure, căci știi și știu,
Niciodată nu-i târziu să speri,
Mii de primăveri poți inventa
Când ți-e fericită inima!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

După Chipul și Asemănarea Lui

Perdele sunt trase la mine-n dormitor,
Pe cer nu e niciun nor,
Sufletul mi-e liniștit, chipul senin,
Nu beau șampanie, nici vin de razachie,
Beau Apă Vie cu gândul la Dumnezeu,
Datorită Lui exist eu.

Mâinile Lui m-au plămădit
Din Iubire și din Lut,
Am străbătut drumuri lungi
Având mulți Sfinți aproape,
Îngerii Păzitori m-au ocrotit,
Somnul mi-a fost dulce-n fiecare noapte,
N-am avut vise urâte, ciudate.

Ușa inimii mele, este non-stop deschisă,
Nu mai sunt răpusă de Durere,
Am infinită putere
De când Tristețea a fost ucisă
De Oastea biruitoare a lui Iisus
Căruia sufletul meu îi e supus.

Azi nu mai plâng, tac și ascult,
Vorbesc când trebuie, nu prea mult,
Mă bucur de fiecare secundă
Pe care o trăiesc,
Prețuiesc viața ca pe un Dar Sfânt.

Dumnezeu mi-e Scut de Apărare
Pe viscol, pe ploi și pe ninsoare,
Lumina Lui Divină nu dispare
Din inima-mi mare,
O stea frumoasă strălucitoare
Stă deasupra capului meu mereu,
Nimeni nu îmi poate face rău!

Dumnezeu Tatăl Ocrotitor,
Are grijă de fiecare oscior din trupul meu,
Îi mulțumesc în fiecare minut
Că m-a făcut exact cum a vrut,
După chipul și asemănarea Lui,
Slavă Cerului!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Punți de legătură

Dumnezeu ne iubește

Lacrimi calde, pe câmpuri, pe nisipuri,

Au căzut din sufletu-mi blând 

Unde aveau cuiburi sute de fluturi,

M-am cățărat pe piscuri de munți

Ca să fiu aproape de Sfinți, de Dumnezeu,

M-am rugat ca eu să fiu aleasa ta,

Să-ți fiu, să-mi fii alăturea o veșnicie.

O mie unu de trandafiri au înflorit 

În grădina inimii mele când ne-am întâlnit

La capăt de lume, la margine de Infinit

Unde nu există asfințit pentru iubire

Nici sfârșit pentru fericire.

În brațele-ți iubitoare m-am adăpostit

Ca la sânul mamei mele în clipele grele,

Cu târnul de nuiele ai măturat tristețea,

Mi-ai ținut pe loc tinerețea

Ca bătrânețea să ne găsească împreună;

În inima-ți mare și bună 

M-ai primit de la-nceput cu drag,

M-ai așteptat mereu cu flori 

În al casei prag, 

Mi-ai dăruit iubire din zori până în seară 

Din primăvară până-n iarnă și tot așa...

Au trecut ani mulți peste noi,

Nu ne-am spus vorbe urâte, 

Nu ne-am împroșcat cu noroi,

N-am folosit metode sofisticate, 

Nici trucuri... N-am aprins

Focul dragostei cu chibrituri;

Azi, urcăm de mână pe piscuri înalte,

Avem parte de multe bucurii,

Dumnezeu ne iubește, 

Ne însoțește în călătorii,

Ne înfrumusețează viața zi de zi. 

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Punți de legătură